Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

După ce, la meciul cu Franţa, imnul, mai bine zis versurile imnului nostru au fost uşor încurcate de un cîntăreţ de ocazie, „lung prilej de vorbe şi de ipoteze“ pentru televiziunile de ştiri, ministrul E­du­caţiei, dl Funeriu, aşa cred că-l cheamă, a avut o revelaţie: de ce imnul naţional nu se cîntă în şcoli, ca să-l înveţe de mic copilul ro­mân? Sigur, dl Funeriu nu s-a gîndit că imnul ar trebui tradus şi în limbile minorităţilor din ţara asta, în […]

De la ultimul album încoace – Stadium Arcadium, 2006 –, Red Hot Chili Peppers au făcut o pauză de vreo trei anişori în care şi-au testat piscinele. Apoi, prin 2009, chitaristul John Frusciante a decis să adopte modelul Oprescu şi să joace independent, lăsîndu-i pe Anthony Kiedis şi Flea să profite de întreaga bază electorală de fani în turneul de revenire.  O să ziceţi că „Who cares, oricum RHCP stătea în voce şi bass“, şi o să cam aveţi dreptate. […]

Horrible Bosses lansează o ipoteză tentantă, dar fîsîită pe parcurs: şefii care te scot din minţi (pentru că sînt incompetenţi, obsedaţi sexual sau pur şi simplu nişte lichele ticăloase) trebuie să dispară. Fizic, ca boşii criminali din dramele cu mafioţi. Problema e că-n această comedie încremenită în proiect, ce-ar fi putut deveni subversivă dacă se lua în serios, nu există cale civilizată (şi logică), de mijloc. Demisia urmată de schimbarea locului de muncă, reconversia profesională, refugiul în alcool, revoluţie sau în […]

Ce au în comun London Sym­phony Orchestra, Glazunov şi Mahler? Dar Wagner şi Brahms? Dar Orchestre de Chambre de Lausanne, Zacharias, Schumann? Saint Martin in the Fields? Murray Perahia? Händel? Mozart? Haydn? Ghenadi Rojdestvenski? Enescu? Prokofiev? Cum ce au în comun? Un tricou şi-o pereche de blugi stînd strîmb pe subsemnatul. Nu, nu m-am dus ca să mă dau mare, ci să uit de mine, de lume, că nu-mi merge maşina, că nu mi-am plătit banca, că nu mi-a intrat […]

Pentru serialul de săptămîna asta, ne aflăm în orășelul Eureka, o locație ultrasecretă a guvernului federal american în care toți locuitorii sînt savanți cu IQ 160 angajați la Global Dynamics. Adică, într-un fel de Cernavodă american, cu diferența că GD nu e o centrală atomo-electrică cu două reactoare obosite, ci un imens laborator de cercetări organizat ca o bază militară în care, cică, s-ar fi proiectat toate descoperirile științifice din ultimii 50 de ani. Desigur, din peisaj nu putea lipsi un departament enigmatic: Section […]

În loc să-şi povestească propria lui viaţă plină de întîmplări aventuroase, Daniel Defoe s-a apucat la 59 de ani să scrie la un roman. Pînă atunci făcuse afaceri, puşcărie, gazetărie, mai ales pamfletară, şi dăduse faliment de două ori.  Aude el povestea unui marinar abandonat pe o insulă, un anume Selkirk, şi pornind de aici ticluieşte romanul care avea să-i aducă o nesperată nemurire. O mică parte din Robinson al lui seamănă cu el insuşi. Însă e partea esenţială. Indiferent […]

Nu ştiu dacă românul mai citeşte Stendhal în general şi Mănăstirea din Parma în particular. Pe vremuri, cînd romanul a fost ecranizat, cu Gérard Philipe în rolul principal, să nu fi citit şi cartea era un semn de pauperitate intelectuală. Pe atunci, dacă vedeai filmul nu te simţeai scutit de lectura cărţii. Chiar din contră. Cînd mi-a picat romanul în mînă, filmul nu mai rula în cinematografe. Încît pentru mine Fabrice del Dongo nu semăna cu Gérard Philipe.  Aveam vreo 13 ani […]

Demult, tare demult, pe vremea cînd Sengoku Jidai* ajungea pe la prînzişor, doi amărăşteni îşi plîngeau de milă în mijlocul pustiului: Aracan di capul nostru! Ne-am vîndut gospodăriile pentru arme şi cai de luptî, am plecat la război să devenim samurai şi-acum, uită-te la noi – nu tu haine, nu tu cal, cine-o fo primu’n Ardeal? Cum să te întorci acasă în fundul literalmente gol? Dar uite că destinul nu-i aşa rău,  îţi mai întinde cîte-o mînă la nevoie. De […]

Spuneţi-mi Ishmael. Asta e prima propoziţie din Moby Dick. Simplă şi directă, pe înţelesul vînătorilor de balene adunaţi la băut şi la poveşti, într-o cîrciumă din port. Fiindcă ceea ce urmează e o poveste despre o vînătoare de balene, care se transformă în vînarea unei anumite balene. Ishmael o spune cu acea seninătate a neofitului care nu ştia ce-l aşteaptă atunci cînd a urcat pe corabia lui Ahab, fiindcă se plictisise de viaţa pe uscat.  Herman Melville mai scrisese pînă atunci romane […]

Poate fi omul atît de ticălos? se întreba dostoievskian, cu ani în urmă, Teodor Mazilu. După care tot el îşi răspundea, ca-n Ilf şi Petrov: Poate! Un fost student, tînăr idealist dintr-o familie bună, dar săracă, îşi face curaj să comită o crimă. Vrea să ucidă o bătrînă cămătăreasă afurisită la care şi-a amanetat cîteva obiecte de familie, printre care un inel şi ceasul tatălui său. Care e diferenţa dintre un criminal care e un om deosebit, cu idealuri, şi […]

Rabelais era medic respectat şi protejat cînd s-a apucat să scrie romanele sale cu uriaşi. Nu-şi luase încă doctoratul la Montpellier, dar era medicul personal al unui cardinal şi-şi făcuse un nume printre umanişti. Ştia latină, greacă şi studiase cam tot ce se putea studia în primele decenii ale secolului 16. În loc să-şi vadă frumuşel de medicina lui şi de traducerile din părinţii medicinii mai scotea şi almanahuri pentru vulg, plus traduceri din autori subţiri pentru intelectualii neştiutori de […]

 ► Nu pofta de aur (fiindcă dînsului nu i-au plăcut niciodată podoabele, ci textilele şi recipientele plate) îl face pe Şăfu’ să susţină exploatarea de la Roşia Montană, ci un fapt pe care îl devoalez – sau, ca să fiu în ton cu exploatarea, îl decopertez – aici, fiindcă oricum jurnalul ăsta nu-mi va fi citit decît în viitor. De­spre ce e vorba? Cînd s-au făcut primele cercetări, Gold Corporation a montat o sondă detectoare de metale preţioase cu cap vidia […]

Trei poeţi au murit din cauza Nataliei Negru, susţin misoginii. Natalia era şi ea poetă, iar ca femeie cam apucată. S-a măritat de tînără cu blîndul simbolist Şt.O. Iosif. O căsnicie în care ea venise cu zestrea, iar el cu gloria. Iosif era prieten cu Dimitrie Anghel şi scriau împreună, cu pseudonimul A. Mirea. Boem, simbolistul îşi neglija nevasta. Cînd rămîneau în pană de bani, Natalia se ducea cu mîna întinsă la tatăl ei, pînă a început să i se […]

Cînd a apărut prima oară, la Editura Trei, micul roman al lui Beigbeder mi s-a părut mai sclipicios şi mai provocator decît azi. Dar şi enervant prin insolenţa cu care personajul franţuzului declară că dragostea durează trei ani*, de parcă ar fi descoperit o Americă numai a lui pe care vrea să ţi-o bage şi ţie pe gît.  Citindu-l a doua oară, am găsit romanul mai interesant, şi pe Beigbeder parcă mai puţin sigur de etichetele pe care le aplică […]

La iniţiativa lui Eugen Simion, un colectiv de cercetători (Andrei Grigor, Mariana Ionescu, Mihai Iovănel, Oana Soare, Cristina Balinte, Petruş Costea, Alexandru Farcaş, Lucian Chişu, Cristina Deutsch, Magdalena Dragu, Andrei Milca şi Cristina Scarlat) de la Institutul de Istorie şi Teorie literară „G. Călinescu“ au cercetat presa din perioada 1944-1948 şi au întocmit o lucrare masivă (3 volume) intitulată Cronologia vieţii literare româneşti.  Este o lucrare extrem de importantă deoarece în perioada 1944-1948, pînă la instalarea definitivă a comuniştilor la […]

În iarna lui ’70 spre ’71 am scris de zor şi în primăvară aveam destule povestiri pentru a încropi un volum, căruia i-am pus titlul În după-amiaza aceea. Valeriu Pantazi conducea un cenaclu la Casa de Cultură de pe Mihai Eminescu şi o parte din povestiri le-am citit acolo, cu oarecare succes. Tot în iarna aia mi-am dat cîteva examene la Facultatea de Chimie, le-am luat cu note bune şi habar n-aveam că în vară voi renunţa la facultate. Valeriu, […]

Pînă în martie 1474, Laiotă Basarab a avut două domnii a cîte douăzeci de zile, dar a dat pentru ele şase bătălii a cîte patru mii de morţi. În martie 1474, el se află refugiat în Moldova şi, dacă îl privim într-o anume zi, îl descoperim prăbuşit la picioarele tronului din Suceava, linguşindu-l pe Ştefan cel Mare şi Sfînt cu intenţia vădită de a-i smulge o nouă armată.  Ştefan cedează, dar nu se implică personal, ci doar îi pune la […]

Pentru că asta e problema cu proiectul lui Zach Gordon – este supraevaluat. Muzică de ascultat cu nasul pe sus. El, americanul, cu un feel, sanchi, pentru balkan people. Cădeţi ca frişca pe savarină la auzul trompetelor? Atunci duceţi-vă la Zdob şi Zdub, pe legea mea, că sînt mai buni! Pe pagina de Wikipedia, trupa Beirut este un fusion între main­stream-ul american, indie-rock şi, atenţie, World Music market. Ei bine, market prinde în acest context un înţeles mercantil.  Zach din Santa Fe este acel vînzător din […]

Conan Barbarul* din 2011 e ca şi cum te-ai duce să te cafteşti cu o haită de războinici posedaţi de Diavol îmbrăcat ca Schwarzenegger în Twins şi înarmat c-un tirbuşon din inox, cu două braţe. Inoportun, neverosimil, absurd. Dar, din nefericire pentru spectatori, nu într-atît de elucubrant încît să stîrnească efectele delirului perfect: icnete de rîs şi chiote la caterincă.  Conan-ul din 1982 avea multe bube, dar şi o poveste coerentă, nişte cadre îngrijite, atmosferă, sentiment şi mult umor involuntar în scenele în […]

Folosind aproximativ aceeași formulă din Seinfeld sau Curb Your Enthusiasm, Louis C.K. – actorul, scenaristul, regizorul și producătorul show-ului Louie -, duce și mai departe ideea de autobiografie ficțională (Louie, 43 de ani, e tot comediant, în clubul de stand-up Comedy Cellar din New York), într-un serial cu scheciuri și scurt-metraje asamblate în episoade cu structură liberă, fără continuitate sau coerență, și puține personaje recurente: doar cîțiva colegi de scenă, Ben, doctorul său, farsor incorigibil (Ricky Gervais, într-un rol caracteristic) sau Pamela, mama partenerului de joacă al […]

Editoriale
  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]

  • Petroave!

    10 septembrie 2019

    Cea mai jalnică scuză este, totdeauna, „N-am știut!“. Copiilor poți să le-o ierți, dar adulților, nu. Mai ales că un principiu de drept spune că necunoașterea legii nu te absolvă […]

  • Nimerick

    3 septembrie 2019

    De mori ca mîine, scapi de-o povară: frica de moarte o să dispară și-o să te-apuce, unsă cu miere, o mare poftă de înviere.  

  • Adevărul e că nu se mai muncește, tovarăși

    3 septembrie 2019

    Analfabet și criminal, Nicolae Ceaușescu sare în ajutorul urmașilor săi președinți. Rafala care l-a împiedicat să ni se destăinuie pe larg începe să rănească un public tot mai numeros. Pe […]