Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

(Citeşte episodul anterior) Dacă stau și mă gîndesc bine, scrisesem destul de mult pînă să plec la armată. Începusem un ro­man, care se chema Iarnă înain­te de Cristos. L-am abandonat pe la pagina 120. Nu știam încă să scriu un roman. Am recuperat din el, totuși, cîteva povestiri. După ce l-am citit pe Robbe-Grillet, Gumele și În labirint, l-am imi­tat destul de bine într-o nouă încercare de roman, repede abandonat și acesta. Zace într-un do­sar, dar n-am curaj să-l recitesc. Se […]

„Sînt de multă vreme imun la atacurile la persoană la care mă expun, inevitabil, atît meseria de critic, cît și președinția USR. […] Ceea ce mă determină să scriu rîndurile de mai jos este faptul că nu mai e vorba doar de mine, ci de USR și de colegii mei din conducere. […]  Dincolo de inexactități și calomnii, atacurile au căpătat în ultimul timp caracterul unei campanii contra USR și sînt, din ce în ce mai des, alimentate de un […]

The Hangover Part II pleacă de la premisa (corectă) că oamenii nu învață nimic din greșelile lor. Scenariștii (de reținut că unul dintre ei, Craig Mazin, a lucrat la Scary Movie 3 și Scary Movie 4) dezvoltă însă imediat: nu numai că omul e un animal greșit și incorigibil, dar face exact aceleași tîmpenii, în exact aceeași ordine și gaș­că, cu fix același timing, de­­­mon­­­strînd că nu știam aproape ni­mic de­spre coincidențe. „Se întîmplă din nou“, anunță din cînd în cînd personajele familiar bezmetice de […]

Prin 1995, cînd Take That au închis taraba, industria muzicală trăia din boy band-uri create pe bandă rulantă. Era visul umed al oricărui producător: o trupă care se tunde la comandă și după membrii căreia suspină orice fată de liceu. După cum știe orice muzician devenit milionar, fetele de liceu nu îmbătrînesc niciodată, fiind, practic, singurul produs autoregenerabil din Univers și fără alt dușman natural decît Funeriu.  Zece ani mai tîrziu, după ce au constatat că, dintre ei, doar Robbie Williams […]

Neştiuta luptă a moldovenilor cu teutonii din anul 1414 e cel mai renumit dintre episoadele complet uitate ale acestei încleştări despre care nu s-a aflat nimic, niciodată.  Fără motiv, fără jenă şi fără oprire, oamenii începutului de secol XV au vorbit cu lux de amănunte pe acest subiect necunoscut, cel mai adesea noaptea în pat, cu nevestele, aşa născîndu-se legenda şi o mulţime de copii prematuri. Totuşi, ceva era la mijloc. Nu iese fum fără foc, iar fumul care ocupa […]

Cum spuneam într-o altă gazetă, în toamna anului 1970 eram un om „liber“, adică, mai bine zis, scăpasem de armată unde, un an şi jumătate, construisem socialismul pe şantierele Patriei. Ei bine, nu-l construisem chiar eu, cu mînuţele mele („Cu mînuţele-astea două / Construiesc o ţară nouă“, zicea o poezie din copilăria mea), eu îi faceam bine, dacă erau bolnavi, pe cei care chiar „edificau socialismul biruitor“, nişte amărîţi, care habar n-aveau că naţional-socialismul lui Ceauşescu s-ar fi prăbusit dacă […]

Nostalgiile Mirunei Bu­diş­teanu* pentru desfătări cromatice monumentale pot fi citite în cheia unei scări crescătoare, cu picioarele înfipte în ape neîncepute şi cu vîrful în flă­cări, gîdilînd eterul.  Dacă i-ai stivui virtual lucrările, sînt convins că dimensiunea simpatetică a scării ar concura înălţimea unei ca­te­drale gotice: o abisală ar­că cu stomah de leviatan sau chit, în care pluteşte ceva ca embrionul unui Iona ce îşi ispăşeşte penitenţa pe ape primordiale; un vas astral – clepsidră în mandorlă – mov, enigma­tic, […]

Băieţii şi fetele de fitze de pe Dorobanţi ar avea ce învăţa din moravurile româneşti revolute, cînd aventurile sexuale aveau loc sub acoperire, iar amantlîcurile, cu perdea. Tonul, în societate, se dădea de sus, ca şi azi, cu deosebirea că una era dacă Vodă avea amante – dreptul lui! – şi cu totul alta dacă boierii sau celebrităţile vremii îşi permiteau să calce strîmb. Zvonurile de atunci funcţionau ca tabloidele de azi.  Despre Cuza se spunea că şi-ar fi semnat […]

  Ce poate fi mai cretin decît o comedie* despre studenţi americani obsedaţi de sex, făcînd tot ce e supraomeneşte posibil ca să dea de sex? Păi, un astfel de film cu acţiunea într-o universitate-castel din Transilvania (Răzvan University, ha-ha), cu vam­pirismele de rigoare. Ca dovadă, Transylmania (se dau Căpşuni de Aur pentru titluri?) deţine recordul celor mai slabe încasări din istorie la lansare.   Povestea: în căutarea iubirii, un student îşi convinge gaşca să plece la studii într-o şcoală din România, unde, evident, […]

Încă se mai ţineau de cap Cristoiu şi Turcescu după zisele lui Traian Băsescu despre „trădarea“ prin abdicare a Regelui Mihai, cînd Andreea Pora a întors armele.  S-a dus la un post de televiziune, unde l-a făcut de mitocan pe preşedinte şi l-a sfătuit să prezinte scuze Regelui. Ca să nu creadă nimeni că i-a zis-o lui Băsescu la nervi, Andreea Pora a scris în 22 un editorial şi mai fără dus-întors: „Un cap în gura Majestăţii sale, Regele Mihai“. […]

Eugen Şerbănescu, da, acel Eugen Şerbănescu care e director la Centrul Naţional al Cinematografiei şi care a fost purtător de cuvînt al Guvernului în 1998, consul, ziarist şi scriitor printre picături, a scos un roman.  De fapt, a rescris şi plombat o carte apărută în 2003. Astfel că de la După-amiază cu o nimfomană, cum suna ti­tlul primului roman, a ajuns la După-amiază cu o nimfomană pe vîrful muntelui Parâng*. În varianta cu titlul extins nu mai avem doar o poveste cu mult sex. […]

  Se zvoneşte că în curând aceste pagini vor avea o serioasă concurenţă: vor fi publicate fragmente din JURNALUL MEU: ELENA UDREA de Sabina Fati. Pentru cititorii din viitorime care, mai mult ca sigur, nu vor şti cine sînt aceste două femei, vreau să spun că Elena Udrea a fost o vreme, pe la începutul mileniului trei, ministru al Turismului şi Dezvoltării Regionale într-o populaţie numită România, iar Fati este genitivul singular de la „Fatum“, care în latină înseamnă „soartă, fatalitate“. De […]

  Horia Gârbea s-a supărat foc pe Liviu Ioan Stoiciu (LIS). Celor care nu ştiu cine sînt cei doi le voi spune eu: sînt scriitori. „Horia Gârbea scrie cam de toate: poezie, eseuri, publicistică, proză scurtă şi roman“ (citat din Istoria… dlui Nicolae Manolescu. LIS e poet. Ca orice poet, se irită uşor. De unde credeţi că a pornit totul? De la juriul pentru nominalizări la Premiile USR pe 2010, din care Gârbea a făcut parte. Juriul respectiv a cam […]

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]