Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Am primit despărţirea White Stripes cum primeşti o ciorbă călîie într-un restaurant din Băile Herculane. După ce am văzut ultimul lor material împreună, live-documentarul Under Great White Northern Lights, pe care orice om întreg la minte tre’ să-l descarce, n-aş fi crezut că stînca pe care fratele şi sora o puseseră undeva sus acolo în rock va cădea brusc, fără nici o explicaţie pertinentă. Din cîte am înţeles, ea ar fi renunţat prima. Poate tocmai de aceea Jack White revine […]

În miezul generaţiei popcorn, MTV circa ’96 scuipa către întreaga lume single-ul de debut al Christinei Milian, AM to PM. Probabil că vi-l amintiţi, aşa cum vă amintiţi de Aqua sau Backstreet Boys. Doi suedezi sînt responsabili de succesul cubanezei născute în New Jersey, Christian Karlsson şi Pontus Winn­berg, cunoscuţi în backstage ca Bloodshy & Avant. După ce au făcut primul Milian, cei doi au rămas în State şi au ajuns să producă hituri, sau chiar albume întregi, pentru Britney […]

Originar din Portland, Oregon, Matthew Stephen Ward şi-a clădit singur succesul prin a sa voce heruvimă, cu albume lansate din puşculiţă şi cîntări în crîşme obscure. Visul american funcţionează pentru unii dintre ei. Astăzi e la al şaptelea material şi nu s-au schimbat prea multe lucruri (în afară de buget, evident) – Johnnycashianul M. Ward e ce-a mai rămas din borcanul pop’n’rock’n’folk cu James, Wilco, My Morning Jacket, Vetiver şi aşa mai departe. Cîntările alături de Zooey Deschanel în She […]

The Box, lansat în 1996, e probabil primul single pe lista motivelor datorită cărora fraţii Hartnoll au ajuns în DEX-ul muzicii electronice nouăzeciste. Dar sînt multe altele, Chime, Forever sau Dwr Budr fiind doar cîteva dintre preferatele mele. Treaba e că acid house-ul, techno-ul sau ambientul acelor ani nu se mai întorc, oricît de retro am vrea să ne dăm. Ce făceau ăştia doi cu o liră nu face nimeni astăzi cu soft-uri de cîteva mii de euro. Nici măcar […]

Madonna este astăzi, la 53 de ani, incapabilă de a mai inventa pop, de aceea se adaptează condiţiilor meteo prezente. A chemat lîngă ea, şi a încercat să le facă faţă, furtuni tropicale precum Nicki Minaj, M.I.A. (care i-a şi sugerat titlul albumului), Benny Benassi sau Martin Solveig. Continuă cumva frustrarea pe care am simţit-o pe Hard Candy, în sensul că şi MDNA este dominat de aceeaşi lipsă de ambiţie. Madam Ciccone este un mit periculos astăzi în gura multora […]

Trubadurii mei mult iubiţi au scos două discuri cu o selecţie de piese cîntate live. 20 de bucăţi strînse din 12 concerte diferite şi totul se leagă ca un cojoc amărît de la ţară, adus la oraş şi uitat lîngă maşina de spălat. Şi Meloy e super-prietenos pe scenă. Pe albume ai impresia că e un tocilar irascibil, care nu deschide gura dacă nu e vorba de poezia modernistă. Dar nu găseşti o trupă ca ei, sînt meniţi pentru scenă. […]

Dacă White Stripes ar fi fost doi liceeni cu pantaloni evazaţi, care se bulănesc la McDonald’s şi merg sîmbăta în Club A, atunci ei ar fi fost The Ting Tings. Iar ăştia cîntă o muzică pentru reclame la cornuri cu ciocolată, ca mulţi alţii. Să-i consideri post-punk revival e jenant. Dacă le zici că-s new wave, e o jig­nire pentru The Knack. Cum n-au mai scos nimic din 2008, însă, pot spune că am descărcat curios şi uşor nerăbdător albumul*. […]

Rockerul cu vioară, Andrew Bird, a crescut cu „metoda Suzuki“ de învăţare a instrumentelor muzicale şi cu jazz-ul din Chicago. Mai tîrziu i-au prins rădăcini în stomac folclorul american, dar şi cel european, ca oricărui indie care se respectă. Piesa „Why“, dacă o ştiţi, pare a fi cîntată de un al doilea Jim Morrison, doar că ţigan. Sublim. Bird are momente de gen, cînd se transformă într-o stafie a muzicii, dar pe albumul* ăsta nu mai e surprinzător, ci doar […]

Din îndepărtata Canadă, Claire Boucher, la cei 23 de anişori, cîntă şi rupe sintetizatoarele cu falsetto-ul ei copilăresc şi neobişnuit de cald pentru clima temperată, uşor subarctică. Destul de apropiată de Lykke Li, pe care a şi însoţit-o în cîteva concerte, Grimes, numele cu care a adoptat-o scena muzicală, a încercat în 2009 să facă altceva. Ea şi cu iubitul ei şi-au cumpărat o barcă, au luat cu ei cîteva găini, cîteva kilograme de cartofi, dar şi Aventurile lui Huckleberry […]

Texanii de la Shearwater, trupa formată de doi dintre membrii trupei Okkervil River, sînt încă din 1999 unii dintre furnizorii mei preferaţi de indie-rock. Iar după şapte albume, acum sînt mai intenşi ca niciodată. Fac acelaşi lucru, în principiu, doar că mai bine încălzit şi fără prea mult zahăr. Şi la fel de interesant e faptul că trupa îşi setează cu ocazia asta noi standarde – eleganţa chitarelor şi a versurilor mestecate energic. Mai apoi vorbim de o trupă care […]

Duo-ul francez a îmbătrînit mai ceva ca brînzeturile şi propune la început de an o audiţie de nişă. Mă bucură enorm efortul lor, avînd în vedere timpurile muzicale frivole pe care le trăim. Cum publicul lor mieros, internaţional, consumator de cocktail-uri sexy, a crescut în acelaşi timp cu ei, nu e de mirare că acest proiect abandonează prezentul şi îşi regăseşte inspiraţia într-un scurtmetraj de 14 minute din anul 1902. Putem gusta aşadar de pe acelaşi platou tag-uri precum Belle […]

Cei cărora li s-a părut interesantă Lana del Rey la început şi au simţit nevoia să se arate daţi pe spate, acum o scuipă din simplul motiv că a devenit marcă înregistrată Universal Records*. Nimic mai rizibil şi mai demn de dispreţ. Mi-e cam silă de prejudecăţi cînd vine vorba de muzici. Hipsterii au mers prea departe şi Pitch­fork-ul şi-a luat ţeapă fiindcă a promovat-o ca pe o mare fecioară la care puţini au acces din dorinţa de trafic pe […]

Cînd eşti pe ketamină, lucrurile par foarte tari. Mai mult decît atît, americanul pe ketamină se distrează pînă la lacrimi pe cea mai proastă muzică: Skrillex, David Guetta sau LMFAO. Trei produse de marketing excepţionale, livrate unor consumatori dezorientaţi, superficiali. Dubstep-ul este un fenomen sublim, iar dacă prima experienţă cu genul ăsta de muzică este albumul băiatului vei avea impresia că dubstep-ul este pentru roboţii din Transformers cînd sînt beţi mangă.  Îmbucurător este faptul că, pe acest al patrulea material*, […]

Este o plăcere să asculţi albumul unei trupe care nu-şi schimbă look-ul o dată la doi ani. Scoţienii şi irlandezii care formează Snow Patrol sînt aceiaşi băieţi modeşti care beau bere la pub-ul din colţ de pe vremea singurului lor hit în adevăratul sens al cuvîntului – Chasing Cars. Şi deşi primul single (This Isn’t Everything You Are) seamănă jenant de mult cu acesta, albumul este o surpriză plăcută, suflat cu electronică şi refrene bune pentru orele dimineţii.  Preţioşii vor […]

Băiatul e de-al meu, din Colentina. Ştiu foarte bine ce însemna să joci fotbal pe-acolo, foarte aproape de ghetou. Undeva la mijloc, între lumea civilizată şi lumea aciuată – ori te ridici, ori rămîi acolo. Prin ’97, Deliric 1 punea bazele casei de discuri Facem Records, alături de DOC, Vlad Dobrescu, DJ Paul, Nwanda, Cedry2k şi Carbon, iar în ’99 a luat naştere trupa CTC. Lucrurile au mers bine pînă cînd Rotonul a considerat că muzica lor nu mai este […]

A venit vremea cînd mă pun în acord cu ceilalţi şi fac o listă de sfîrşit de an. Am ales patru piese, iar prima dintre ele reprezintă cea mai interesantă penetrare a topurilor româneşti din ultimul an. Lykke Li* a fost mai întîi auzită la Radio Guerrilla, acum vreo doi ani, dacă nu mă înşel. Poate chiar mai demult. The Magician a venit să pună muzică în Bucureşti cu puţin timp înainte ca remix-ul său la piesa „I Follow Rivers“ […]

50 Cent a apărut în muzica hip-hop într-o perioadă cînd se cînta despre jantele SUV-ului sau conturile bancare. Iar puştiului-minune, care la 12 ani era dealer de droguri prin Queens, iar în 2000 supravieţuise după ce fusese împuşcat de nouă ori, această lume i-a picat la fel de bine precum porumbul pe grătar. „In Da Club“ şi toată lumea l-a urmat. Eu am început să-i apreciez flow-ul lui Fifty abia după „Ayo Technology“. Recunosc, şi „Many Men“ a fost deasă în playlist-urile mele. […]

După Blur, am fost nevoiţi să ne obişnuim cu un alt joc, Albarneagra – plictisitor pentru unii, incitant pentru alţii, dar întotdeauna cîştigător pentru teribilul dealer. „Clint Eastwood“ a fost primul single al proiectului completat de artistul vizual Jamie Hewlett, într-un an cînd mix-ul de legume era garnitura pre­ferată a producătorilor de muzică pop. Desigur că a­tunci cînd vorbim de Gorillaz, vorbim de pop. Distracţia a continuat abia patru ani mai tîrziu, albumul Demon Days (2005) şi single-ul „Feel Good […]

Rihanna este cea mai exploatată femeie din muzica pop – a lansat, la scurt, trei albume în trei ani şi, dacă mă întrebaţi pe mine, a mers foarte bine pînă la ăsta. Rude Boy sau Only Girl au fost două single-uri monstruoase şi începusem să cred că Rihanna va deveni cît de curînd noua Beyoncé. Băieţii de la Def Jam au considerat, însă, că ar fi prea devreme ca vaca bună de muls să se transforme într-o divă cu centura nea­gră, aşa că au […]

Anul 1978. Van Halen sau Sex Pistols debutau. Keith Richards se lăsa pentru a doua oară de cocaină, iar Mick Jagger se plimba nostalgic prin Central Park, cu o ureche aplecată spre punk şi cu alta spre disco. Şi nu spun că nu înţelegea ce se întîmpla, dar era cumva deranjat de faptul că era numit „dinozaur“. La dracu’, punk rock-ul, pînă la urmă, le datora multe lucruri tocmai lor, iar derbedeii ăia n-aveau curajul să o recunoască! Lucrurile păreau […]

Editoriale
  • Toader s-a făcut băiat mare

    17 septembrie 2019

    Aidoma unui copil fugit de acasă și aciuit în Gara de Nord, Toader Paleologu a fost luat sub pulpană de un drojdier bătrîn și hîrșit în rele, dispus să-l învețe […]

  • Călăreții fără cap

    17 septembrie 2019

    Între pusta maghiară și stepa rusească, pe terenul cu obstacole moștenit de la strămoși, România aleargă, ca un cal deșelat de istorie, să prindă din urmă Occidentul. Singura ei certitudine, […]

  • Votul la fără taxe

    17 septembrie 2019

    79.997 de cetățeni români stabiliți în străinătate s-au înscris fie pentru a vota prin corespondență, fie pentru a solicita să voteze la o secție de votare mai aproape de casă. […]

  • Întoarcerea clasei muncitoare în paradisul capitalist

    10 septembrie 2019

    Dacă-n popor se zice că sula nu știe carte fiindcă la școală a stat tot timpul sub bancă și n-a văzut ce se scrie pe tablă, e clar că noua […]

  • Frăția lichelelor

    10 septembrie 2019

    Scaunul de la Cotroceni, scos la licitație în noiembrie, vine cu un pachet promoțional de putere neagră. Serviciile secrete sînt incluse, pot fi cumpărate practic pe nimic doar păstrîndu-li-se șefii […]