Nu mult după căderea dictatorilor din timpul Primăverii Arabe au apărut comentatori care se întreabă dacă n-ar fi fost mai bine ca toți acei bătrîni ticăloși să fi rămas în funcțiile lor, decît ca țările pe care le-au condus să se scufunde în haos și să ajungă pe mîinile fundamentaliștilor.
Speranțele occidentalilor și ale opozanților politici ai regimurilor totalitare din lumea arabă, că după scoaterea din joc a dictatorilor, în aceste țări vor urma alegeri libere și democrație, s-au dovedit biete naivități. Încît pînă și în Libia, unde Muammar Gaddafi era urît nu numai de adversarii săi, ci și de cea mai mare parte a populației, sînt azi destule voci care-l regretă, fiindcă pe vremea lui, în Libia, era un singur dictator care-și omora opozanții și abuza cum avea chef de puterile sale. Acum în Libia au apărut nenumărați Gaddafi mai mici, dar chiar mai sîngeroși decît originalul.
Libianul Hisham Matar, care a devenit cetățean britanic, fără să fie prea mîndru de asta, din cauza relațiilor sale proaste cu politicienii de la putere, pe vremea lui Gaddafi, a scris un cutremurător roman memorialistic despre soarta opozanților colonelului-beduin. Matar pornește de la cazul tatălui său, fost ofițer superior în armata regelui Libiei, pe care Gaddafi mai întîi l-a băgat la pușcărie, apoi l-a trimis să reprezinte Libia la ONU, fiindcă n-avea „cadre”, și cînd a aflat că Matar-tatăl îl critica pe la sindrofiile diplomatice de la New York, s-a hotărît să-i ia gîtul.
Matar junior s-a prins încă din copilărie ce înseamnă să fii băiatul unui adversar al lui Gaddafi. Serviciul secret al colonelului a încercat să pună mîna pe el pe cînd era la studii în Elveția, pentru a-i prinde astfel și tatăl, încît, ca să nu mai fie dibuit de oamenii lui Gaddafi, copilul a trebuit să-și schimbe numele atunci cînd s-a dus să învețe în Anglia. Marea lovitură pe care a primit-o viitorul romancier a fost cînd tatăl lui, care se stabilise la Cairo, unde făcea afaceri tot mai prospere, a dispărut. Tatăl său devenise liderul opoziției împotriva lui Gaddafi și pregătea de la Cairo o lovitură militară de stat împotriva colonelului. Finanța pe banii lui și tabere de antrenament paramilitare, iar în casa lui din Cairo se aduna la prînzuri îmbelșugate toată crema adversarilor lui Gaddafi. Tocmai cînd lovitura de stat ar fi avut atîtea șanse de izbîndă, încît nu-i mai lipsea decît semnalul să înceapă, capul ei devine de negăsit. Iar familia lui, care pînă atunci se scăldase în belșug, descoperă că averea de zeci de milioane de dolari a lui Matar-tatăl s-a dus pe cheltuielile pe care le-a făcut el pentru a pregăti lovitura de stat. Așa că fiii și nevasta lui Matar bătrînul descoperă, aproape de pe o zi pe alta, ce înseamnă sărăcia și cum e să-ți agonisești pîinea zilnică, dacă vrei să nu faci foamea. Matar junior, care a făcut studii de arhitectură, dar vrea să fie scriitor, cînd rămîne fără stipendiile tatălui, e cît pe-aci să se sinucidă la Paris, vrînd să se arunce în apele Senei, fiindcă nu-i mergea bine nici cu scrisul, nu numai cu banii care nu-i mai veneau din partea tatălui, ca să poată trăi liniștit. Hisham a descoperit atunci că dacă s-ar fi sinucis s-ar fi ales praful nu numai de el, ci și de tatăl său, despre a cărui soartă nu se mai interesa nimeni, fiindcă Muammar Gaddafi cumpărase politicieni europeni care-i făceau lobby pe unde nu te-ai fi așteptat, profitînd de lipsa de bani în campaniile electorale a unui Tony Blair și a scundului fost președinte francez cu tocuri înalte, Sarkozy, care ar fi primit bani de la Gaddafi pentru campania sa electorală. De pe urma acestei subvenții, de 50 de milioane de dolari, care are toate datele banilor negri, fostul președinte al Franței e cercetat azi de justiție și pus sub supraveghere judiciară. Asta după ce Sarkozy l-a lăsat baltă pe fostul său stipendiator secret și a trimis aviația franceză să i-o tragă dictatorului libian, ca să șteargă urmele banilor. Dar și după ce, la Londra, Gaddafi și familia lui erau niște investitori atît de simpatici încît puțin i-a lipsit colonelului să se dea cu trăsura cu regina Angliei.
Hisham Matar, Întoarcerea, traducere de Ona Frantz, Editura Polirom, 2018.