Cum a salvat administrația Hava averea lui Sabău, primită în dar de la Hava

Se ia un oraș de provincie, pe care providența austro-ungară l-a dotat cu o cetate. Să-i zicem Alba Iulia. Se ia un om care e de vreo douăzeci și ceva de ani primar. Să-i zicem Mircea Hava. Se iau mai apoi niște fonduri, pe care providența nemțească a Uniunii Europene le-a pus la dispoziția românașului prin POR, în sumă de vreo sută de milioane de euroi. Cu banii ăștia se renovează Cetatea. Mă rog, se reconstruiește, se renovează, se reabilitează, se restaurează, că nu-i clar ce s-a întîmplat.

Ei bine, acum vine întrebarea: a cui e Cetatea? Eh, și voi. A cetățenilor, normal, a cui să fie? Dar să vedem, mai exact, și cine-s cetățenii ăștia. Sau, mă rog, cetățeanul, că numai unul e mare și lat, restul fiind mici fii și fiice de directori și directorași de prin Primărie ori angajați ai acestora.

Danil Sabău, restaurator și concesionar pe nimic al Cetății Alba Carolina

Danil Sabău, care-i și președinte al Ordinului Restauratorilor din România, avea o firmă, ca orice bugetofag sadea. Firma asta, Grup Corint SA, a primit – cu dedicație și pe bandă rulantă – tot ce a însemnat lucrări de restaurare și reabilitare a Cetății Alba Carolina. Pînă la urmă, o prietenie sinceră, cum e cea dintre Mircea Hava și Danil Sabău, cu contracte babane se ține. În total, undeva la vreo 70 de milioane de euroi au trecut din bugetul UE în conturile lui Danil Sabău, via Primăria Alba Iulia. Cum prea mult nu-i niciodată destul, și pentru că știa cel mai bine locurile pe care le reconstruise – adică restaurase –, Danil Sabău s-a gîndit că n-ar fi rău să și le însușească.

În urmă cu vreo zece ani, în 2006, i-a făcut lui Hava o ofertă de nerefuzat: o asociere în participațiune, între firma lui, Grup Corint SA, și Primărie. Administrația locală avea să-i dea în folosință un spațiu – actualul Hotel Medieval, hotel de (hoha) cinci stele –, precum și Traseul celor Trei Fortificații. Totul pentru o fabuloasă sumă de 1.000 de euro lunar – 200 pentru Hotelul Medieval și 800 pentru cele 10 hectare pe care se întinde Traseul celor Trei Fortificații. Mă rog, oficial, asocierea în participațiune prevedea ca minimul plătit drept chirie să fie suma aceasta, maximul urmînd să fie în cuantum de 10% din profitul firmei.

Nici nu mai are rost să spunem, firma n-a făcut, în zece ani, profit. Pen’ că, de fapt, n-a mai fost firma care intrase în asociere. Hă, hă, hă.

Ei bine, prin 2008, pentru că – așa cum ziceam mai sus – firma lui Danil Sabău era un magnet de lovele publice, iar în baza contractului ar fi trebuit să decarteze 10% către municipalitate, cei doi – edil și bugetofag – fac o nouă combinație, iar contractul de concesiune este rupt în două bucăți și trecut de pe Grup Corint SA pe alte două firme, Grup Gorint SRL și Corint SRL, fiecare cu bucata ei de biznis în Cetate. Bașca, pe post de bonus, Sabău mai primește și spațiile de la parterul Porții a IV-a a Cetății – reconstruită tot de firma lui, pe bani europeni – moca, în cadrul contractului. Ba chiar primește și calea de acces, pe care o închide și deschide după bunul plac, la ce oră vrea.

Anii trec și cu ei trec și banii europeni.

Astfel că afacerile lui Danil Sabău încep să sufere, cu toate că Hava găsește fel și fel de chichițe ca să-i bage contracte în casă. De la o budă publică renovată cu un milion, că găsiseră ei acolo un “depozit de făină de secol XVII”, și pînă la un muzeu aruncat în Piața Cetății, cea pentru a cărei existență s-a distrus un parc, lucrare ce a băgat în conturile Grup Corint vreo 3,5 milioane de euroi. Cu toate astea, aparent, Danil Sabău e într-o mare dificultate financiară și creditorii, privați și stat, îi cam bat în ușă.

Soluția salvatoare vine tot de la Hava.

În urmă cu o săptămînă, prin Consiliul Local Alba Iulia, Mircea Hava reușește să treacă, cu unanimitate de voturi, un proiect prin care contractul de concesiune este mutat, din nou, de la cele două SRL-uri pe un nou SRL, Corint Hotel Medieval pe numele său. Pentru că așa cer firmele lui Sabău într-o adresă. Oficial, Hava – prin expertul lui cucu-bau, care întocmește un raport de specialitate favorabil – găsește și scuza perfectă: dat fiind că cele două firme mai fac și alte chestii, este foarte greu de urmărit contabilitatea acestora și, prin urmare, nu se poate determina în mod clar dacă, din activitatea prestată, cele două entități realizează sau nu profit. HA-HA-HA! Deci tot departamentul ăla contabil nu e în stare să urmărească dacă o firmă face sau nu profit, astfel încît să-și ceară cei 10% cuveniți municipalității, în cazul în care cuantumul depășește 200 de euro, respectiv 800 de euro, lunar, pentru cele două firme. HA-HA-HA.

Partea frumoasă: Sabău nu mai e concesionar.

Asta pentru că, să vezi chestie, deși prima firmă, cea care intrase în combinația cu Primăria, era a lui, aceste două firme sînt deținute de soție și de fiica vitregă – Doina Amalia Sabău și Ada Patricia Mihuț. Care, în caz că dă Sabău faliment, vor rămîne bine-mersi stăpîne peste cea mai mare parte din Cetatea Alba Carolina. Iar, prin ele, și Sabău. Asta ca să nu mai zicem că, nemaifiind vorba de un SA, ci de niște SRL-uri, orice eventual prejudiciu va fi limitat la activele SRL-ului. Adică la nimic.

Vrăjeala e și mai mișto dacă te gîndești că

oamenii lui Hava nu pot să caute în contabilitatea lui Sabău – sanchi motiv de transfer al contractului –, dar toate celelalte contracte rămîn la fel. Căci în Cetatea Alba Carolina au primit spații, pe același sistem de asocieri în participațiune, o grămadă de rude ale șefilor de prin Primărie, foști angajați ai primarului ori membri ai camarilei acestuia. Bașca, ar mai merita spus că la ora asta nu se mai pot face contracte prin asociere în participațiune. Ci doar concesiuni simple sau închirieri. Or, mutarea contractului de asociere în participațiune de pe o firmă pe alta presupune încheierea unui nou contract, contract care nu se poate supune decît legilor în vigoare. Iar asta ar însemna să fie scos la licitație. Dar pe cît facem pariu că așa ceva nu se va întîmpla și nici că prefectul va ataca HCL-ul? Că despre DNA și alte instituții ale Justiției, ele, din păcate, nu există în județul Alba decît în cazul hoților de biciclete, cel mult.