Nu trebuie să fii cine știe ce specialist pentru a-ți da seama câte probleme, câte traume istorice are poporul român și cum, de la an la an, oamenii s-au înrăit, și-au pierdut echilibrul interior, echilibrul psihic, mințile. Rețelele sociale n-au ajutat la nimic. Moartea presei plătite direct de cumpărător (cum e normal!) n-a ajutat la nimic. Absența violentă a educației n-a ajutat. Politrucii puși pe jepcărit sunt expresia fidelă a unei societăți care și-a abandonat principiile. Normalizarea curvăsărelii online n-a ajutat. Exploatarea fricilor n-a ajutat. Rinocerizarea n-a ajutat. Înrolarea în armata boților n-a ajutat. Oameni smulși din rădăcini și lăsați să se descurce prin lume – unde puteau ajunge?! La români, ca la români. Cunoașterea e penalizată. Școala e batjocorită. Caracterul e văzut ca un handicap. Așa că, oricine i-ar conduce pe români încă o sută de ani de acum încolo, că e Grindeanu, că e Bolojan, că e Dan, că e alt matematician, rezultatul va fi același. Justiția? Hă-hă-hă! Țineți telefonul aproape. Toate pleacă de la alcătuirea noastră internă, de la cum gândim, cum ne comportăm cu alții și cu noi, ce mâncăm, ce învățăm (ce face?!), ce citim (ce e aia?!), ce respect avem pentru ceilalți, pentru mediu, pentru instituții, pentru libertate. Acestea sunt problemele reale, iar pentru ele nu există nici o politică publică vag coerentă, doar hei-rup-uri și scurtături către îmbotoxare și manelizare. O să ajungem să fim un popor cu cap de curcă și bot de rață care dă din buric pe Salam. A, stai, că deja… Esteticul s-a prăbușit în secolul XXI. Muzica s-a prăbușit. Cinematografia s-a prăbușit. Arta s-a prăbușit. Literatura e o farsă (integral o farsă la români). Teatrul e o lume de șușe, penibil și orgolii ridicole. Orice interacțiune umană a ajuns să fie purtată în termenii unui război. Decența, moderația, bunul-simț elementar?! Moarte și neîngropate. Trăim printre hoituri, clanuri, pleavă birocratică incompetentă și răuvoitoare, cu munți de pretenții.
Trecerea lui Dragnea pe la fruntea statului român a avut efectul contaminării pe termen lung. 2016-2018. Iată Cernobâlul nostru. Tot atunci, Iohannis s-a tras pe dindărăt și s-a pus pe voaiaj, voaiaj, țara a fost integral predată pădurii, care a prădat-o. Și așa ne-am ales noi nu cu domnul Eminescu, ci cu eternizarea domnului Predoiu la Interne și Justiție. Orice va mai fi pe pământ, câteva lucruri rămân: dacă vine apocalipsa, pe români îi prinde în week-end-ul prelungit etern, dacă e iarnă îi prinde vizionând Singur acasă, dacă e luna mai îi prinde la coadă la mici. Dar mereu vor fi conduși de alde Piedone, Pahonțu și Predoiu, nici nu contează ce nume vor avea acești pahonți, predoi și piedoni din viitor… O lume care nu iubește, care nu are decât patima epatării, o lume subdezvoltată moral, mintal, istoric nu are cum să ocolească prăbușirea în marcelism. O lume plină de doctori în fals, de papagali care nu știu nimic despre nimic, dar sunt puși să conducă o țară, când ei n-ar trebui să conducă nici trotineta, nu poate avea alt sfârșit… Fericiți cei plecați în Noua Zeelandă încă de acum douăzeci și cinci de ani! Restul… Dumnezeu cu mila, și nici nu mă mai apuc să deschid și subiectul BOR-ului…