La aproape un sfert de secol de cînd am tulburat ordinea și liniștea publică, întrerupînd programul parțial color al televiziunii lui Nea Nicu, Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție găsește de cuviință să-mi trimită un mic omagiu sub forma unei citații emise de Secția de urmărire penală și criminalistică “în vederea audierii în etapa procesuală a efectuării de acte de cercetare premergătoare începerii urmăririi penale în dosarul nr. 270/P/2008”.
În sfîrșit, avui și eu cinstea să fiu căftănit “penal”, cu perspectiva de a ajunge coleg de celulă cu Gigi Becali la Periprava nu pentru un schimb ilegal de terenuri, ci pentru că într-o seară am schimbat ilegal comunismul cu capitalismul.
Cei care au tras în decembrie ‘89 se screm, sărmanii, de-o groază de vreme să afle cine a tras și, pornind filosofic de la ideea că iepurele împușcat poate fi suspectat că a colaborat cu glonțul, au bunghit că n-ar fi rău să-i pună și subsemnatului lampa în ochi.
Dacă stăm strîmb și judecăm drept, tovarășul Ceaușescu a fost în felul său un gentleman căci, priponindu-mă la domiciliu, nu s-a oțărît totuși la mine c-aș fi penal.
Suferința domnilor procurori, care n-au mai avut norocul de a ancheta, în 2013, țărani prinși cu porumbu-n traistă pe tarlaua CAP-ului, trebuie să fi dat în clocot dacă au dispus să-mi cîntărească mie, acum, libertatea pe care am furat-o atunci.
La Tîrgul de carte de anul trecut, trompetistul liric Paul Daian, responsabil cu strigăturile pe la standuri, văzîndu-mă la o măsuță cum mă chinui să-mi vînd poeziile pe sticlă, a început să mă căineze: “Dinescule, Dinescule, ai ajuns la bătrînețe negustor de piei de cloșcă. Vrei să supraviețuiești și tu în lumea asta de căcat. Dacă te împușcau ăia la revoluție, erai acum în locul cartofului ăluia tras în țeapă din fața CC-ului și te sorcovea lumea ca pe un erou. Ai uitat, bre, că revoluțiile își mănîncă copiii? Mare prost ai fost că n-ai murit la timp…”
Ce era să-i răspund? Am închis ochii cu vinovăție și am visat că sînt un cartof…
