Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum am scăpat din camerele de cazare

Zoom Cum am scăpat din camerele de cazare

Săptămîna trecută am găsit un nou prilej de a fugi din redacție ca să mă plimb prin țară. De data aceasta s-a ivit ca scuză turneul de stand up comedy prin Ardeal pe care l-am făcut cu Teo. Am zis că o să fie o săptămînă de reîncărcare a bateriilor, de relaxare prin hoteluri, fără grija curățeniei de acasă, fără să fiu trezit de vecini care dau cu bormașina și de traficul de șapte dimineața. Iată cum m-am înșelat.

La plecare, trenul nostru n-a avut întîrziere în gară decît 100 de minute, dar, slavă Domnului, am ajuns la Cluj. Lent, tîrziu, dar sigur. Am luat un bilet la cușetă, în speranța că mă voi odihni. În realitate, să dormi la cușetă e mai tulburător decît să moțăi la compartiment. Sforăitul moșului din patul de dedesubt era atît de sincopat și neregulat încît, din cinci în cinci minute, aveam senzația că moare horcăind. Ajuns dimineața la Cluj, m-am dat jos din tren cu ochii roșii, numai buni să mă ascund în cireș, sperînd că mă voi duce la un hotel liniștit, unde să pot leșina și eu cîteva ore pînă îmi revin. Din păcate, am ajuns la Vila 69. Deși, cu un așa nume, te-ai aștepta ca în prețul camerei să fie inclusă și o prostituată, Vila 69 era mult mai decentă decît numele ei. După cum se pare, acel 69 reprezintă doar anul de fabricație a mobilei. La toaletă era și mai dubios. Ventilatorul mic și obosit de la aerisire nu făcea față mirosului de mucegai crescut la lumină de neon și umezeală. M-am bucurat să văd, totuși, că recepționera nu s-a zgîrcit deloc cu prosoapele și mi-a dat destule, chiar dacă eram singur în cameră. La duș însă s-au dovedit foarte utile, cînd a trebuit să fac din ele bureți ca să nu inund baia, fiindcă mai multă apă curgea prin găurile din duș decît prin scurgeri.

După o noapte grea la Vila 69 și o trezire de dimineață din partea recepționerei, am plecat cu mai mult optimism spre Satu Mare, știind că acolo voi fi cazat la un hotel de patru stele, amenajat într-o veche casă burgheză de pe la mijlocul secolului XIX. Într-adevăr, încă de la intrare, hotelul arăta boierește rău. Mobilierul e vechi, dar bine întreținut, decorațiunile nu-s prea chicioase, iar grinzile vechi și groase de lemn, elegant vopsite într-un ton închis, arată cum timpul a învechit casa ca pe un vin bun. Dezamăgirea vine cînd intru în cameră și mă lovește în nări, ca un cui, mirosul ăla de hotel vechi, de detergent industrial combinat cu acarienii morți adunați în saltele și în covoare. Să încerci să acoperi mirosurile de vechi cu chimicale e ca și cum ai încerca să maschezi mirosul de taximetrist bucureștean cu un brăduț odorizant. Oricum, de cele patru stele ale hotelului primeam niște paturi super-confortabile, un duș cu radio (unde poți să cînți „Dragostea se face-n minim doi” în același timp cu Alex Velea) și un televizor șmecher. Pînă aici, totul corect. Ce nu ne așteptam să primim era un vas de toaletă atît de șubred prins de podea, încît aveai senzația la fiecare utilizare că te-a prins cutremurul pe budă.

Cu toate că am avut două spectacole sold out, cu un public fantastic, am plecat de la Satu Mare descumpănit în continuare de micile hoteluri din țară. La Timișoara, următoarea destinație, nici n-avea cum să fie mai bine, fiindcă știam că dau cele patru stele pe un hostel, pe numele lui Costel. Din fericire, trend-ul turneului s-a păstrat, iar așteptările mi-au fost din nou înșelate. Deși mă temeam că o să împart o cameră cu șase vietnamezi și trei nemți păroși și naturiști, am primit la hostel o cameră dublă, simplă, ieftină și curată. Ba mai mult, hostelul avea un xbox în sufragerie, jocuri de societate și un cîine mișto, care știa să cînte. N-aveai cum să te plictisești. Singurul pericol pe care l-am văzut la hostel era dușul. Poate oi fi eu mai pudic, dar n-ai cum să nu fii panicat cînd știi că în orice moment poate să intre lîngă tine un negru cu pașaport de Schengen.

Cel puțin pentru o vreme m-am lecuit de hoteluri, fie ele și de lux. Chiar și cînd scriu aceste rînduri mă bușește dorul de casă, de baia mea cu dușul ăla prost prins în perete, dar pe care îl cunosc și la care știu cum să dau drumul la apă fără să mă opăresc pe cur. Mi-e dor de minifrigiderul meu, care nu e mini deloc și în care o bere la doză costă 3 lei, nu 8. Mi-e dor de acarienii mei vii, cu care mai pot schimba o glumă. Mi-e dor de bormașină – da, de bormașină – ca de mama.

Publicat în Cațavencii 10(88) 2013

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

Editoriale
  • Balada căluților de lemn

    27 februarie 2024

    (După ce au condamnat la moarte rățuștele de plastic și ursuleții de pluș, funcționarilor de la Bruxelles li s-a pus pata pe căluții de lemn) Cucoanele betuțe din Bruxelles s-au […]

  • Onania educată

    26 februarie 2024

    Zece ani, Iohannis și-a lustruit bastonul de mareșal trîndav și arogant. A frecat iluzia neamțului mut, dar harnic, pînă cînd minciuna a țîșnit din cele două mandate ca un mare […]

  • Cum a băut prozatorul Ioan Groșan o palincă cu Baudelaire pe masa de operație

    20 februarie 2024

    După ce-a stat la mii și mii de mese, cu domni și domnișoare și dudui, văzîndu-se, lipsit de interese, pe-o masă, cu savanți la căpătîi, Ioan Groșan, sătul de sine […]

  • Adevăratul curaj

    19 februarie 2024

    Se zice că nebunia anihilează curajul, că îl transformă într-un biet simptom al bolii și că face din erou un pacient și atît. Viața, societatea, politica ar fi, de fapt, […]

  • Balada cucului pravoslavnic

    13 februarie 2024

    lui Grigore Leșe Aveam și eu o pîine și-un rus mi-a rupt coltucul și a fugit să pape un borș ucrainean, zicînd că-n Bucovina n-o să mai cînte cucul, c-a […]

  • Pînă la capăt și pînă la ultimul centimetru

    12 februarie 2024

    Vom sprijini Ucraina pînă la capăt, a zis Joe Biden la Varșovia, pe vremea cînd își confunda doar un fiu cu celălalt, nu și pe președintele Macron cu defunctul președinte […]

bijuterii argint