Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum au cucerit Robin and The Backstabbers Stalingradul

Zoom Cum au cucerit Robin and The Backstabbers Stalingradul

Unde: Bătălia s-a dat miercuri, 28 noiembrie, în Silver Church, la lansarea albumului Bacovia Overdrive no. 1: Stalingrad al băieţilor de la Robin and The Backstabbers. Primul album, de altfel, al trupei care, pînă miercuri, putea aduna lejer 500 de oameni la un concert. După lansarea asta, Robin şi prietenii săi au trecut în altă ligă: aproximativ 1.100 de oameni care au plătit biletul şi au stat minute în şir la coadă ca să intre la concert. Ca să vă faceţi o idee despre cît de aglomerat a fost, vă pot spune doar că am fumat cinci ţigări în două ore pentru că nu prea puteam să îndoi mîna, ca să le duc la gură.

Cine: Studenţi, corporatişti, hipsteriţe care mărşăluiau spre scenă ca să „mergem, fată, în faţa scenei, să-l vedem pe Robin?“, jurnalişti cool (ăia cinci-şase care mai sînt), voluntarii Tăşuleasa Social, unul dintre chitariştii de la The Amsterdams şi Doru Traşcău, vocalul de la The Mono Jacks.

Cum: Înainte să înceapă concertul, deci înainte să mă calce în picioare toate fanele lui Robin, am apucat să văd pe scenă nişte sîrmă ghimpată, un indicator rutier cu Stalingrad scris în alfabetul chirilic şi mai zice lumea că erau şi nişte saci cu nisip pe acolo. Pe Bryan Webb, solistul trupei canadiene de indie rock The Constantines, care a susţinut un mini-concert acustic în deschidere, l-am văzut destul de bine, dar nu mi-a folosit la nimic, piesele fiind prea lente pentru o mulţime atît de nerăbdătoare să înceapă concertul propriu-zis. La fel ca restul lumii, am căscat şi eu ochii pe pereţi, unde rula în loop videoclipul mega-şmecher de la Spnzrtr, regizat de Barna Nemethi.

WC: Aici m-am refugiat, în cele din urmă, cu blugii plini de bere din sticlele celor care se frecau prin mulţime, arsă puţin cu ţigara şi cu ghetele zgîriate de tocurile corporatistelor ambiţioase, care şi-ar fi dat şi rujul rezistent la Cuba Libre ca să prindă un loc în faţa scenei. Nu chiar în toalete, doar în holul de aşteptare. Puteai să respiri, totuşi, şi chiar să asculţi convorbirile telefonice ale femeii de serviciu, concomitent cu „Sat după sat“, „Cristina“, „Iguana făcătoare de minuni“ sau „Soare cu dinţi“. Poezie urbană adevărată, frate!
Nocturnul de control

Publicat în Cațavencii, nr. 48, 5-11 decembrie 2012

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale
bijuterii argint