În teorie, ANAF-ul va avea un rol-cheie în tot proiectul ăsta de guvernare și echilibrare bugetară, despre care tot auzim că se coace și negociază în cuptoarele de la Cotroceni. Sigur, ANAF-ul avea oricum un rol-cheie, însă în realitate era o cheie care nu prea deschidea cine știe ce uși, căci suntem cam în fruntea cozii europene la colectare. Lucrurile se vor schimba, însă, pentru că de data asta există o nouă optică, o viziune chiar. ANAF-ul vrea să știe, cu date și justificări, care mai e relația între instituție și contribuabil. Adică tocmai au tocmit niște servicii de cercetare sociologică, cu vreo două milioane de lei din PNRR. Că, sanchi, treaba asta ține de digitalizare și se urmărește, atenție, „creșterea conformării voluntare a contribuabililor prin dezvoltarea serviciilor digitale“. Ne-am dat dracu’, nu alta.
Toată treaba asta ar urma să fie făcută în următoarele șapte luni, de către trei firme serioase, Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – adică IRES-ul ăla unde trage de sforicele Dîncu –, CC SAS, altă casă de cercetări din Cluj-Napoca, controlată de Septimiu Suciu, un apropiat de-al lui Dîncu, precum și Encore Research, tot din orașul de pe Someș. Cele trei firme au reușit să câștige licitația organizată pe 20 mai și vor studia intens relația dintre contribuabil și ANAF, pentru doar 1.996.200 de lei plus TVA. Asta în condițiile în care, ce să vezi, ANAF ar fi fost pregătită să plăteasc până și două milioane. De altfel, oferta câștigătoare nu doar că a fost cea mai bună, dar a cam fost și singura, căci în primă fază ar fi vrut vreo trei firme/grupuri de firme contractul ăsta, însă două dintre ele s-au retras încă dinainte de concurs. Dar ce contează cu adevărat din toată treaba asta e că, dacă mai cresc și taxele – care vor crește, negreșit –, iubirea dintre contribuabil și ANAF va fi una pe care nu va putea pune preț nimeni. Mă rog, ANAF-ul a pus, două milioane, ca să afle nu doar că românii înjură fiscul, dar și în ce mod o fac.