Cum de n-a ajuns parlamentar N.C. Munteanu?

Să scriu despre el la trecut? Să scriu la prezent? Nu mai știu nimic despre Neculai Constantin Munteanu de mai mult de un an. După ce a plecat din România, N.C.-ul mai venea pe la tîrgurile de carte, unde își cumpăra cărți, cît să-i încapă într-o valiză mare. Despre unele scria în Formula AS, unde avea o rubrică. Despre altele tăcea, dar ți le putea „spune” în cîteva cuvinte, ca probă că le străbătuse măcar pe diagonală.

N.C. Munteanu nu era și nici nu voia să facă pe criticul literar. Era însă un recenzent cu gust și cu observații critice de ținut minte, care știa cu ce se mănîncă literatura română în comparație cu ceea ce se scria în lume. Așa că dacă el îți spunea despre o carte că e bună, puteai merge pe mîna lui fără să regreți după aceea.

N.C-ul nu făcea politică literară și nici vreo anumită politică editorială. Cînd venea la tîrgurile de carte cerceta stand cu stand, încît dacă voiai să afli de cărți interesante apărute la editurile mici îl întrebai pe el ce-și cumpărase. N-am idee dacă avea fișe despre autori sau îl ajuta memoria, dar în discuții mai cu pretenții îi lăsa pe mulți pe jos cu precizia datărilor și cu biografia literară a autorilor cunoscuți. Știa, de asemenea, să facă deosebirea între viața și opera scriitorilor, dar fără a se face că uită cum stă un autor cu etica personală și cu estetica. După salutul lui, „Jos comunismul!”, cu care-i făcea pe unii să se fîstîcească, pe alții să jubileze și pe o parte dintre interlocutorii lui să-l întrebe dacă nu cumva comunismul avea și părți bune, N.C. Munteanu discuta cu umor cu cei care voiau să afle detalii de la el pe această temă. Știa, adică, și cu ce se mînca marxismul, și cum stătea treaba cu moderniștii care se trăgeau din Marx, la fel cum se descurca și cu liberalismul. El credea în social-democrație, dar n-a făcut prozelitism politic nici măcar atunci cînd a candidat pentru Parlament din partea PD-ului lui Petre Roman.

Țărăniștii de rînd, care credeau că „al dumneavoastră Neculai Constantin Munteanu” nu putea să se bage în politică decît de partea lor, au fost șocați cînd au aflat că partidul lor nu-i făcuse nici o propunere N.C.-ului, din noua sa perspectivă creștin-democrată. Cît despre PD-ul lui Roman, acesta a profitat de cumsecădenia lui N.C. Munteanu punîndu-l tot mai jos pe lista partidului pînă cînd, la alegeri, el a rămas pe dinafara Parlamentului. Și azi mă întreb: ce s-ar fi întîmplat dacă vocea lui Neculai Constantin Munteanu s-ar fi auzit în Parlament după alegerile din 1992 și cînd el, în loc de „Bună ziua”, ar fi spus tot „Jos comunismul!”. Probabil că, din cauza asta, N.C-ul nici n-ajuns parlamentar.