Cu cît goarna războiului sună mai lugubru în Ucraina, cu atît mai vitejește îi răspunde un sforăit din Ministerul Apărării. S-ar zice că armata română doarme în bocanci, numai că nu prea are bocanci. După cum nu are haine, mîncare, soldă sau armament. Armata română doarme de foame și de somn, doarme de necaz și de frustrare. Procentul ăla de 2,5% din PIB cu care s-a umflat în pene Iohannis e, de fapt, 1,6. Restul s-a dus, prin pensii, salarii și contracte cu dedicație, în buzunarele politicii. De altfel, o parte din solde și din armament răzbate din declarațiile de avere ale candidaților pe care tocmai i-ați votat și pe care îi veți vota curînd.
Avarierea pe timp de pace a capacității naționale de apărare nu e, însă, doar o problemă de bani. Lipsa principală e la cap. Liderilor politici le lipsește mintea, capacitatea elementară de a înțelege gravitatea unei situații și consecințele ei. Mai mult ca niciodată, de cînd a izbucnit războiul în apropierea granițelor României, prostia liderilor politici se îmbrățișează zi de zi cu iresponsabilitatea lor.
Cu America în frunte, toată lumea vorbește cu îngrijorare despre avansul inexorabil al rușilor. Generali NATO și analiști militari, șefi de state și guverne europene, miniștri ai Apărării, experți, veterani, grupuri de gîndire strategică și mari publicații occidentale scurtează tot mai mult termenele unui conflict real pe flancul estic. Și, pentru cine a deschis televizorul mai tîrziu, trebuie să facem precizarea că România e cel mai expus și mai nepregătit stat din flancul estic. Aici nu există dubiu: cifrele, distanțele și direcția de acțiune a Federației Ruse o demonstrează cu vîrf și îndesat.
Iar în situația asta conducerea politică și militară a României stă ca nesimțita. În afară de bolboroseala aia cu articolul 5 și cu NATO care vine dacă suni la 112, nu face mai nimic.
Înzestrarea armatei e genul de minciună penală croită pe interesele a două găști. Gașca politică urmărește contracte care promit sprijin politic extern pentru persoanele de la putere. Gașca securistă vrea să sugă comisioane din achiziții inutile, depășite, costisitoare. Ambele găști își împletesc interesele și blochează orice măsură logică și necesară.
În loc să-și orienteze înzestrarea spre concluziile războiului modern și să pornească producția în țară a artileriei, blindatelor cu protecție activă, muniției atît de cerute, navelor moderne și dronelor ieftine, în loc să dea un impuls economiei, armatei și moralului general, responsabilii cu apărarea sînt calați pe achiziții scumpe și rupte de realitate. Ia ascultați ce zice Angel Tîlvăr, ministrul Apărării, la doi ani și jumătate de la izbucnirea războiului: „Armata va continua să achiziţioneze echipamente şi tehnică militară performante, care să asigure capabilităţile necesare îndeplinirii misiunilor şi angajamentelor asumate faţă de NATO“. Așa o țin toți langa de doi ani și jumătate, fără să miște un deget, fără să le pese că între două platitudini scoase pe gură e doar timp pierdut.
Dacă viitorul va începe să fumege și va trebui să stabilim vinovații, nu trebuie uitați cei din capul listei, comandantul suprem Iohannis (zece ani în fruntea armatei), generalul erou Ciucă (nouă ani), ultimii șapte premieri și ultimii șapte miniștri ai Apărării.
