Ion Iliescu a ieșit din comunism mai ateu ca Attila Hunul, dar fișa postului de președinte îi cerea o creștinare rapidă. Cu această sarcină s-a împovărat Victor Opaschi, cel pe care Moise și Iisus l-au rugat să-i reprezinte în PSD. Opaschi a îndrumat pașii necredinciosului prin labirintul ortodox și ecumenic două decenii și jumătate, făcînd din el, pînă la urmă, un marxist care-și face crucile corect, dar care încă mai speră, în secret, că știința va pune capăt obscurantismelor.
Sîntem în iunie 1992. La canonizarea Sfinților Martiri Brâncoveni, la Mănăstirea Hurezi, iau parte președintele Iliescu, președintele FDSN, Oliviu Gherman, premierul Theodor Stolojan, o droaie de miniștri, consilieri, șefi de servicii și o parte a Sfîntului Sinod, condus de patriarhul Teoctist.
În timp ce Preafericitul și soboarele se învrednicesc cu ridicarea la cer a familiei decapitate, politicienii privesc dintr-un balcon mai retras, iar Televiziunea Română filmează. Și, așa cum face orice televiziune laică și aservită, nu filmează opereta popilor, ci stăruie pe conducerea statului.
Legenda povestește că lîngă Ion Iliescu era o doamnă îmbrăcată țipător, care îi tot șoptea la ureche. Opaschi, păzitorul tătucului convertibil, îi spune doamnei să-l lase pe președinte în pace, fiindcă pe camerele de luat vederi trebuie să se vadă un șef de stat solemn, pătruns de ceremonie. Dar doamna nu dă doi bani pe Opaschi și turuie mai departe la urechea lui Iliescu. Opaschi îi mai spune o dată, de două ori, de douăzeci de ori. Degeaba. Cucoana vorbește de parcă ar fi răbdat zece ani în tăcere. Exasperat, Opaschi se întoarce spre Oliviu Gherman, care moțăie lîngă el, și-i spune:
– Ar fi fost o ceremonie perfectă dacă nu ar fi vorbit doamna asta încontinuu. Vorbește de o oră, domnule președinte. E imposibil de oprit. Vorbește, vorbește și iar vorbește, parcă are un diavol în ea. E îngrozitor, e insuportabil. Îmi vine să mă arunc de la balcon.
– Mie îmi spui? E nevastă-mea, zice Gherman fără să ridice pleoapele, și în sforăitul lui ușor se simte satisfacția omului pe jumătate răzbunat.