De cîte ori îl văd pe Mugur Isărescu la TV, cum dă el sfaturi despre piața bancară și economie – sau mai degrabă verdicte?! – stau și mă gîndesc, băi, dar de unde știe omul ăsta chiar atîtea? Sigur, are morga aia de băiat deștept, trecut din bocancii colectivizării direct în șlapii de șinșilă ai masoneriei, chestie care-l face să pară un credibil, dar parcă prea le știe ăsta pe toate. Parcă prea e el deținătorul adevărului absolut în ce privește cum trebuie să se comporte băncile și, mai ales, cum să se comporte firmele și posesorii de fraierat pe persoană fizică cu băncile. Știu, e strîns legat de Biserică, iar dacă nici BOR nu știe despre cum stă treaba cu făcutul banilor, nimeni nu știe. Dar și așa, parcă e prea-prea.
După care mi-am dat seama! Băi, omul citește. Și, vă zic, citește chiar mai mult decît pot scrie ăștia din Uniunea Scriitorilor de după Gratii.
Uite, spre exemplu, în urmă cu cîteva zile, BNR a decis să cumpere niște presă. Stați liniștiți, deocamdată doar reviste și ziare, nu redacții și edituri, că încă nu-s chiar atît de supărați pe adevăr. Și au cumpărat ei reviste și ziare, de specialitate și nu prea, din presa străină de vreo 200.000 de lei și de vreo alți 220.000 de lei din presa locală.
Acum, sincer, cînd mă gîndesc că BNR dă suta de mii de euroi pe citit, chiar îmi vine să cred că scrisul mai are o șansă. Sau că, mă rog, e încă mai bine plătit decît cititul.