Cînd cucuzeii PDL-ului au votat pentru evacuarea din partid a lui Cristian Preda şi au început să zgîlţîie creanga de care stau agăţaţi intelectualii oranj, Toader Paleologu a sărit să-l apere. Nu chiar ca Monica Macovei, care e avocatul din oficiu al lui C.P., dar, orişicît, a pus o vorbă bună şi pentru el, şi pentru zgribulita intelectualitate pedelistă. Cu toate că risca să se abată şi asupra lui măturoiul lui Prigoană.
După aceea, vrînd să-şi asigure spatele, Paleologu s-a grăbit să-l compare pe Băsescu, la semnătură, cu Regele Soare şi, la apucături, cu Napoleon. Şi cum nu se găseau amatori mai curăţei pentru primăriile de sector, a ridicat silitor mîna. Trimis la luptă împotriva lui Chiliman, Paleologu şi-a amintit, cînd i s-a oficializat candidatura, că poate conta pe votul lui Băsescu, dar i-a scăpat şi porumbelul cu locuinţa de pe Mihăileanu a preşedintelui, de l-o fi făcut pe susţinătorul lui să regrete că l-a scos în faţă. Tot către Băsescu s-a întors şi Cristian Preda, periindu-l duios, să-l scape de exmatriculare. Apoi, ca tot intelectualul principial, l-a lăsat în pace pe Prigoană, mulţumindu-se să-l deteste în tăcere. Cînd se anunţă candidaturile pedeliste la primăriile din Bucureşti, Cristian Preda îşi declară adeziunea fierbinte pentru Sulfina Barbu, ignorîndu-l cu schepsis pe Paleologu. Să nu care cumva să zică Prigoană că intelectual pe intelectual scarpină.