Campionatul Mondial al Conferințelor de Tot Rahatul (CMCTR) a fost câștigat anul acesta de conferința ”Fondurile europene, absorbția și impulsul necesar. Cum conectăm România în anul centenar”. Juriul Campionatului Mondial a apreciat sictirul din denumirea conferinței, damful libidinos al ”conectării” României în anul centenar.
La această conferință a participat și Mugur Isărescu. După ce a înșirat o serie de cifre scuturate din statistici, guvernatorul BNR a ajuns la miezul conectării României: ”Investițiile în infrastructură au nu numai un rol economic, ci și unul social, politic, naţional, prin reducerea decalajelor între regiuni. România are cea mai mare inegalitate a veniturilor din UE şi cea mai mare disparitate inter-regională. Chiar Comisia Europeană a remarcat faptul că decalajele dintre zonele de dezvoltare ale României s-au adâncit în timp, conducând la apariția unor poli de competitivitate regională, concomitent cu cronicizarea sărăciei în unele zone. Din păcate, lipsa infrastructurii care să interconecteze provinciile istorice acționează în sensul permanentizării acestor decalaje. Această problemă tinde să devină o preocupare chiar pentru securitatea națională.”
Adică, da, putem aduce fonduri europene să-i mai conectăm pe săracii insulari, însă, când avem în fața noastră decalajele, când sub privirile noastre sunt scutiți de taxe afaceriștii din imobiliare, atunci nu zicem nimic. Sistemul care a făcut ca România să fie cea mai inegală social țară din UE a ținut însă nu atât de conectarea unor zone, cât de fiscalitate și redistribuție. Cel mai bine însă ar fi să îl lăsăm pe Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, să atace poziția călduță și complice a guvernatorului: ”Introducerea cotei unice din anul 2005 a redus birocraţia, dar a crescut corupţia şi evaziunea fiscală prin eliminarea globalizării veniturilor”. Soluția propusă de Florin Gerogescu este o globalizare a veniturilor, o impozitare progresivă și o altă distribuire a taxării. E jenant să îi conectezi pe bogați cu săraci într-o societate în care munca este taxată excesiv și unde sistemele publice – de Sănătate, de Educație, de Poliție – sunt constant atacate și sub asediul mediului privat.