Reluăm seria noastră cu sfîrșitul lumii după întreruperea de ieri. Simt nevoia să vă mai amintesc o dată: dacă aveți cer senin, merită să așteptați pînă pe la 2 noaptea, diseară (joi) ca să prindeți geminidele. E o ploaie de stele mai specială și mai intensă, așa. Dacă vă trebuie detalii, le avem aici.
Acum, să ne întoarcem la treaba noastră cotidiană, adică sfîrșitul lumii. În sfîrșit, învățăm să facem fier astăzi. Nu știu dacă realizați cît de puțini oameni au habar cum se face și de ce au nevoie pentru asta.
Și nici cît de important ar fi să știm cum se face sau măcar cum se prelucrează fierul.
Teoretic, ideea este simplă: ca să facem fier avem nevoie de un cuptor foarte încins (1500 de grade), mult oxigen și minereu de fier. Banal, nu? 😀
De fapt, abia începem cu complicațiile.
Minereu de fier găsim cam peste tot. E drept, mai ușor găsim minereu în zonele care, în timp, au creat mari civilizații (Anglia, Germania, Rusia, Franța, America, China, India), dar e destul de frecvent peste tot, 5% din scoarță e fier.
Deci, odată ce ați găsit minereu (e mai roșiatic, așa, de la rugină), trebuie să faceți un cuptor. Și să faceți rost de niște cărbune. Adică tot ce rămîne după ce ardeți lemne, chestiile alea negre și murdare. E vorba de carbon aproape pur. Ei, dacă aveți minereu, cărbune de lemn, și niște foale, gata, puteți începe să faceți fier.
Șpilu-i așa: mărunțiți minereul cu un ciocan (din piatră, că încă n-aveți fier, nu?), amestecați-l cu cărbunele aprins și care primește foaaarte mult oxigen de la niște foale. Acum tre’ să știți că minereul de fier are în el carbonați, hidrați, oxizi, silicați și alte nebunii. Da’ în principiu, oxizi. Carbonul se cuplează cu oxigenul, formează monoxid de carbon iar ăsta se îmbîrligă cu oxigenul din minereu, eliminîndu-l și lăsîndu-l în fierul gol. Între timp, pe măsură ce minereul se încinge, începeți să bateți la el ca la hoții de cai, asta elimină impuritățile. Gata, ați făcut fier! Pe care îl puteți bate în orice formă.
Asta-i varianta scurtă. În cîteva mii de ani, oamenii au perfecționat tehnologia. Acum avem ditamai furnalele, se face întîi fontă, apoi din ea se face oțel, dar ideea de bază e cam aceeași.
Da’ să vă spun un secret: dacă civilizația se sfîrșește, rămîne mult fier în urmă. Deci nu va trebui să vă stresați cu minereul. Luați niște fier și îl topiți/purificați/bateți în formă ca mai sus. Faceți vîrfuri de săgeți/sulițe, săbii, ce vă mai trece vouă prin cap. Iar dacă aveți întrebări, știți unde mă găsiți.
Citește și celelalte episoade din “cum o să-mi petrec sfîrșitul lumii” aici.
Exclusiv online
1) Am inteles cum e cu tehnologia, problema e cu ce mestecam in fierul topit ca sa eliminam impuritatile. 2) Nu puteti trece mai repede la „cum sa confectionam artizanal un alambic pt. distilat rachiu post apocaliptic”? E o problema vitala, mai e putin pina pe 21 dec. cind e programat sfirsitu’ lumii si riscam sa intram in sevraj in citeva zile dupa ce se termina proviziile, care oricit ar fi de mari la capitolul bautura, sint totdeauna total insufuciente. Plus ca apocalipsa asta pica in mijlocul iernii si numai o distilata te poate tine viu pina-n primavara.
la pct.1, raspunsul e simplu: cu vioiciune… La pct.2, cred ca trebuie sa asteptam si episodul cu prelucrarea cuprului, pentru ca distilatul respectiv sa nu aiba culoare si aroma de rugina 🙂