Se spune adesea că ceea ce ne deosebește de alte mamifere este tocmai capacitatea de a crea și utiliza unelte. Mă rog, aserțiune discutabilă, s-au găsit multe cazuri de primate (și nu numai!) care folosesc diverse obiecte pentru a-și atinge scopurile.
Oricum, în sălbăticia dată de sfîrșitul civilizației, să ai unelte poate fi exact diferența între viață și moarte. După ce ați rezolvat celelalte probleme: adăpostul/focul, apa, mîncarea, medicamentele. Probabil că noi, orășenii, nici nu realizăm cît de utile sînt uneltele într-o mulțime de situații.
Așadar, în caz de cine-știe-ce, nu-i deloc o idee rea să aveți în cap o listă de scule de care nu v-ați putea despărți. Știu, toate femeile fac mișto de trusele de scule ale bărbaților. Uite o situație în care unele dintre astea s-ar dovedi extrem de utile. Și pînă să ajungeți să le fabricați, ca în epoca de piatră, e bine să aveți o rezervă de fabricație modernă. Poate cea mai importantă unealtă este cuțitul. Mai ales unul vînătoresc. Sau măcar un briceag așa, ca șaorma, cu de toate, din alea de la Swiss Army. Imediat pe locul doi vine un topor bun. Și un fierăstrău de mînă. Și un ciocan. Dup-aia, un hîrleț și o lopată. Cu ăstea la îndemînă, veți reuși să le faceți și pe celelalte de care veți mai avea nevoie.
Dar să zicem că vă ia balamucul pe sus și n-apucați să puneți mîna pe nimic.
Aici intervine proverbul “cine n-are unelte să-și fabrice”. Că de-aia sîntem (încă) vîrful lanțului trofic. Mă rog, de aia și datorită armelor, dar și astea tot cu unelte au fost făcute. Și atunci ne întoarcem la epoca de piatră. Și pînă să ne apucăm de cioplit pietre, e bine să le căutăm în forma de care avem nevoie. Și e util să găsim niște pietre de rîu aproape în forma de care avem nevoie. După care trebuie să vă puneți pe sculptat, cu altă piatră, mai solidă. După cîteva ore de experimentări, vă veți prinde singuri care merg și care nu. Experiența umană, încă din epoca de piatră, spune că cea mai bună rocă pentru unelte este silexul. Și vă va ajuta la “cioplit” o altă piatră, cît mai rotundă pentru a fi ținută ușor în mînă, o piatră-ciocan.
Apoi, să căutăm un “mîner” o bucată de lemn care să fie ușor despicată la un capăt. Și niște liane sau coji de mesteacăn. De fapt, cam orice fel de coardă. Dup-aia faceți ca în poză și gata, aveți un topor. Cu ăsta puteți face multe. Dar tot mai bine e să aveți unul de fier pus deoparte. Precum și un cuțit bun. Bine, o să revenim noi la uneltele astea, dar pentru acum ajunge.
Citește și celelalte episoade din “cum o să-mi petrec sfîrșitul lumii” aici.
Exclusiv online
