„Islanda ne-a costat deja mulți bani“, a zis Trump de curînd, pe cînd au sărit bursele de cur de s-a zguduit dolarul jucîndu-se cu dînsele. Islandezii s-au privit perplecși, și-au scuipat în sîn, apoi au dat acatiste: „Fugiți care-ncotro! Vine urgia financiară!“. Apoi a intrat pe fir și NATO, care „m-a iubit pînă le-am povestit despre Islanda“ – tot pe Trump îl citez, că e sursa cea mai informată. Islandezii s-au ascuns în pivnițe, în porturi și au stins luminile, iar scrumbiile au tăcut ca peștii. Niciodată, de cînd sînt ei islandezi, nu s-a mai pomenit ca mapamondul să se încaiere din pricina lor și să ajungă insulă de tocmeală. Dar, e drept, au aflat atunci că sînt și foarte bogați, fără să fi bănuit vreodată: minereuri rare, petrol, gaze, baze, giugiuc.
Dar Trump e Trump. La el nu se pune ce spune. Însă iubirea de Trump e o pîine (de mîncat) care crește singură. Brusc, toată lumea a devenit expertă în Groenlanda. Experții net-ului (da’ ăia cu 5 G, microcipuri și vaccinuri) au intrat în porție. Să te ții. Au luat-o de la Adam și Eva, cam de la 1200 încoace, pe cînd nu exista nici Rusia, Suedia stăpînea peste mări și țări, Germania nu era nici o idee, iar vikingii umblau de năuci, pe unde îi purta vîntul. Despre americani știm doar că au fost descoperiți mai tîrziu, i-au numit amerindieni sălbatici și i-au tocat mărunt-mărunt. Am aflat cu ocazia asta ce grozăvii au făptuit danezii cu pașnicii inuiți. (De fapt, chiar au făcut niște porcării, nu mai mari decît toate porcăriile din lume, dar nici mai mici.)
Însă, dincolo de porcăriile istoriei, vin statisticile, care spun altceva. Din 1940 pînă de curînd, populația s-a mărit de trei ori, serviciile medicale și asistența socială au făcut minuni. De curînd, Guvernul danez și-a cerut scuze victimelor și a plătit greșelile trecutului. Inuiții sînt de capul lor, au guvern propriu, fac parte din regatul Danemarcei, deci au, și ei, decizii. Groenlanda a devenit parte a Regatului Danemarcei în 1953, cu drepturi constituționale egale, dar a obținut autoguvernare în 1979, extinsă în 2009, permițîndu-i-se control asupra resurselor naturale, educației și sănătății. Ne doare-n pix (sau numai în pix) de sănătatea și educația lor, asta e clar. Dar mineralele… Cum, neică, să le ții pentru tine? Ce, ești de capul tău? Nu știu cum, da’ cam ca Australia. Că cică Australia are monarh, ăla englez, trecut pe la Viscri, da’ are și Parlament propriu… Aoleu, poate îi dau lui Trump vreo idee și mă iau australienii la poceală. Cu canguri și bumeranguri.
Dar hai să nu ne întindem la vorbă, că, așa cum regatul britanic nu poate vinde Australia, tot așa nici cel al Danemarcei nu poate înstrăina Groenlanda. Mai ales că nu e vorba de Groenlanda, ci de Islanda… Sau… Ptiu, drace, poate asistăm la o debarcare-surpriză, să avem ce povesti nepoților. Eu aș sugera una în North Sentinel Island, unde trăiesc sentinelezii. Nu e glumă. Se spune că sînt canibali, nu au legătură cu civilizația, sînt răi, iar pe frontispiciul tribului scrie, cu litere mari, de neînțeles: „Bine-ați venit, mînca-v-aș!“.