Un boiernaș mărunt de țară primise de la niște amici un papagal dintre aceia vorbitori. Mare, colorat frumos, învățat de mic să turuie neîncetat, papagalul stătea pe umărul boiernașului și verbaliza, deseori, ceea ce stăpânul, mai mut din fire, doar gândea. Amândoi erau foarte fericiți: boiernașul nu se mai ostenea să deschidă gura, papagalul nu mai era nevoit să fugă din cracă în cracă și să-și culeagă singur mâncarea, și tot așa. Win-win, cum ar spune cronicarii.
Cum boiernașul era cam mut și cam leneș, arareori își certa domesticii, fie ei oameni, animale sau păsări. Ținut în puf pe umărul stăpânului, papagalul prinsese dimensiuni, greutate și se visa ditamai vulturul. Se ridica vijelios în aer, se rotea puțin pe lângă castronul cu de-ale gurii, să nu-l piardă din ochi, și se repezea ca un fulger asupra câte unui șoricel despre care știa că-i displace boierului. Revenit pe umăr, primea o privire de mulțumire și, câteodată, o mângâiere pe creștet.
Într-o bună dimineață, când s-a trezit, boiernașul nu și-a mai găsit papagalul pe stinghia din dormitor, unde-l lăsa peste noapte. Nu s-a panicat imediat, că îl obișnuise să-i mai dea, din când în când, un pic de libertate. La micul dejun, însă, papagalul tot nu apăruse, ceea ce era ciudat. Când unul dintre iobagi deschise televizorul, boiernașul fu surprins să vadă că papagalul era acolo, extrem de activ. Se rățoia la oameni, spumega, dădea din aripi și, în general, făcea scandal, spunând tuturor că negociază în numele stăpânului. Nervos, boierul puse mâna pe telefon și-și sună papagalul: „Ce faci?“. „Ei, și eu pe aici“, răspunse păsăroiul bălțat, „mă pregătesc să merg la Bruxelles.“ „Îți place piața din Bruxelles, dragul meu papagal?“ „Cum să nu-mi placă, Măria Ta, cum să nu-mi placă? Așa piață n-o să avem noi în veci…“ „Bine“, răspunse boiernașul calm, „dacă-ți place piața din Bruxelles, te duci acolo, imediat, și stai până te sun eu iar!“ „Să stau, Măria Ta? Cum să stau?“ „Capră!“ „În piața din Bruxelles?“ „Vrei în aia din Buzău?“
Iar de aici nu s-a mai auzit decât fâlfâitul harnic al aripilor de papagal în zbor, semn că boiernașul își rostise ultima replică.