Cum s-ar putea salva o plajă sălbatică

Pe drumul care merge spre plaja sălbatică de la Vadu se plimbau, în primăvară, berzele. Tacticos, fără grabă, lipăiau prin nisip, fără a da nici cel mai mic semn că s-ar teme de mastodonții care trecuseră pe acolo cu doar câteva săptămâni mai devreme.

La sfârșitul lui 2021,

o firmă din Constanța, Daf Trans 2000 SRL, subcontractor al austriecilor de la Strabag, își transportase utilajele grele prin mijlocul rezervației, până la Periboina, trecând inclusiv prin zona strict protejată din Grindul Chituc.

Strabag a câștigat și trebuie să ducă la capăt un contract de 15 milioane de euro pentru reabilitarea stăvilarelor Edighiol și Periboina, parte dintr-un proiect mult mai amplu, în valoare de 800 de milioane de euro, care prevede reducerea eroziunii costiere pe litoralul românesc. Este același proiect prin care s-au mărit plajele din Mamaia, de exemplu, spre nemulțumirea unora dintre turiști, pe care câțiva metri în plus până la apă i-au dat gata.

Problema este că avizul de mediu pentru reabilitarea stăvilarelor de la Edighiol și Periboina spunea foarte clar că toate utilajele și materialele necesare reabilitării stăvilarelor vor fi transportate numai pe mare, cu gaborele, fără a se intra în zonele protejate ale rezervației.
Dar asta a rămas doar pe hârtie, căci constănțenilor de la Daf Trans nu le-a păsat. Nu doar că și-au dus utilajele pe roți, dar au și lărgit drumul deja existent, l-au nivelat și bătătorit, ca să nu aibă nici o problemă.

Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, condusă la vremea aceea de către doamna Atena Groza, nici măcar nu i-a amendat pe cei de la Daf Trans. E drept că, și dacă s-ar fi chinuit să o facă, n-ar fi putut aplica decât niște amenzi ridicole, cuprinse între 8.990 și 26.750 de lei, din care firma ar fi putut plăti doar jumătate din valoare, în termen de 48 de ore.

Amenda a venit, totuși, de la Garda de Mediu, și a fost în valoare de 60.000 de lei. O sumă infimă față de costul transportului utilajelor pe mare, cu gaborele. Până la sumă, contabilii celor de la Daf Trans și-a frecat mâinile fericiți, căci firma a făcut o mega-economie.

Să spunem că nu doar

constructorii stăvilarelor Edighiol și Periboina se bucură de drumul lățit dinspre plaja Vadu, ci și turiștii. Acum se merge mult mai bine pe acolo cu motor-home-ul sau rulota, iar automobilele zburdă fericite. Berzele nu sunt la fel de mulțumite, alungate cât mai departe de traficul ultimelor două luni, dar nu berze lipsesc României, ci turiști iubitori de natură cât mai mulțumiți și fericiți. Doar nu vrem să-i alungăm și pe aceștia, obligându-i să respecte legea…

Căci legea rezervației, votată și intrată în vigoare în 1993, este foarte clară și interzice camparea în Rezervație în orice alt loc decât campingurile autorizate, accesul cu autovehicule în zona plajelor și în zonele de cuibărit ale păsărilor și alte lucruri care la Vadu se întâmplă, totuși, de o groază de vreme.
Amenzile sunt atât de mici, nefiind actualizate de peste 12 ani, încât nici măcar dacă ARBDD și-ar trimite comisarii de mediu în control în fiecare zi (ceea ce oricum nu face), tot n-ar reuși să oprească fenomenul. Sunt oameni care plătesc amenda pe loc, pe mai multe zile, făcându-și calculul că oricum îi costă mai puțin decât o noapte de cazare la Eforie. Să parchezi ilegal, direct cu botul mașinii în mare, la Vadu, costă mai puțin decât o oră de parcare în centrul Constanței.

Argumentul celor care

vor să campeze în continuare la Vadu este că ei nu fac nimic rău, că-și strâng gunoaiele și că nu distrug natura.

Unii, poate. Cei mai mulți, însă, n-au pic de respect pentru natură și pentru ceea ce înseamnă o zonă protejată dintr-o rezervație naturală. Dacă-și strâng gunoaiele și catadicsesc să le pună în saci de plastic, nu se mai chinuie să le și scoată din zona plajei. E prea mult pentru ei. Le îngroapă în nisip. Orice arheolog amator nu are decât să scurme puțin cu piciorul în nisipul dunelor de lângă plajă și va găsi tone de gunoaie, vestigii ale civilizației românești a secolului XXI. În ultimii ani, pe plaja de la Vadu au apărut șobolanii. Nu erau înainte, că n-aveau ce mânca. Acum, însă, li se oferă, în fiecare sezon turistic, festinuri pantagruelice. Prost să fii, ca șobolan, să nu pleci din Vadu, un sat din ce în ce mai sărăcit, și să nu te muți pe plajă, unde măcar ai cu ce te îndopa toată vara.

Nici măcar comunitatea din Vadu

nu profită de pe urma miilor de turiști care se strâng pe plajă week-end de week-end. Sunt vreo două magazine în sat, două cârciumi sătești și, mai nou, Cherhanaua Moesia, un restaurant chiar bun, dar care supraviețuiește mai degrabă datorită celor care vin de la distanță pentru scoicile lui Denis. Și, în definitiv, de ce să vii de la plajă până în sat, aproape patru kilometri, când poți să încingi un foc direct pe plajă, ca să-ți perpelești micii și cefele? E ilegal, dar cu atât mai gustos.

Rezolvarea e simplă, la îndemână. Drumul spre Plaja de la Vadu poate fi blocat cu o barieră, chiar la intrarea în zona de Rezervație. Nu, nu interzici accesul oamenilor, ci doar al mașinilor, camerelor și rulotelor. Cine vrea să meargă la plajă o poate face cu bicicleta, pe jos sau, de ce nu, cu eventuale curse regulate de minicar-uri trase de tractorașe electrice. S-ar putea face plajă în continuare, în zona deja antropizată, bine delimitată, dar la căderea serii oamenii s-ar întoarce în sat, în campinguri amenajate sau la pensiuni. Asta ar duce la dezvoltarea localității și, în sfârșit, ar proteja plaja, fauna și flora din zonă.

Atât de simplu ar fi.

Da, vor spune iubitorii de natură care-și îngroapă gunoaiele pe plajă după care le bătătoresc cu ATV-ul, dar nu ar mai fi același lucru, n-ar mai fi marea aproape, liniștea, sunetul valurilor…
Care liniște, care sunet al valurilor? Ăla pe care acum nu-l auzi oricum din cauza manelelor care răsună din boxe din ce în ce mai puternice? Liniștea aia care nu se mai lasă niciodată din cauza generatoarelor care alimentează frigidere și lăzi frigorifice?

Pustietatea plajei sălbatice a dispărut de ani buni. În week-end e la fel de aglomerat acolo ca în Centrul Vechi al Bucureștiului. Diferența e că în Centrul Vechi aglomerația nu distruge natura, în timp ce la Vadu o face cu deosebit succes.