În timp ce Consiliul de Administraţie al TVR cocea închiderea ultimului post autohton care încă mai difuza filme de artă, noi ne făceam bagajul pentru a pleca către Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării, unde de nouă ani încoace se întîmplă Festivalul Internaţional de Film Independent „Anonimul“. Festivalul a început luni, 6 august, cu The Door al lui István Szabó, un film care a smuls cîteva suspine iubitoarelor de pisicuţe, plus un calup de scurtmetraje, pe care le-am ratat din cauza cîtorva porţii de peşte udate din plin cu vin. Am recuperat intens marţi, cînd am văzut dis-de-dimineaţă unul dintre cele mai aplaudate scurtmetraje româneşti: Chefu’ lui Adrian Sitaru (cu puţin noroc, îl mai puteţi prinde pe HBO în următoarea jumătate de an).
Cum Despre oameni şi melci al lui Tudor Giurgiu îl văzusem şi la TIFF – comedie cu mare priză la publicul de festival pînă acum –, pe seară am bifat două extrase promiţătoare din documentare la care se munceşte cu spor. Unul este cel al Ilincăi Călugăreanu, intitulat sugestiv Chuck Norris vs. Comunism, un documentar despre circuitul filmelor străine în Epoca de Aur, cu Irina Margareta Nistor în rolul principal, iar celălalt, numit sugestiv YouTube Bazaar (în regia lui Dan Chişu), este un documentar despre un personaj care a făcut istorie pe Internet: celebrul Bahoi din Constaţa. Despre acesta din urmă e bine de ştiut că muzica este făcută de DJ Gojira, iar cîteva scene au fost filmate cu ajutorul unei drone. Laser, frate!
Miercuri, după o plimbare cu barca prin Deltă, alături de Vlad Ivanov (prezent la festival cu filmul Ancăi Demian, Crulic), la recomandarea Irinei Nistor, am mîncat o ciorbă de peşte foarte bună la o gospodină din sat. Şi dacă rămînea aşa era bine, doar că gospodina ne-a obligat să mîncăm şi felul doi, şi desert, citez, „ca să doarmă mama bine“. Cînd am primit nota de plată, am înţeles că mama dumisale doarme bine-mersi de la 60 de lei de persoană în sus. În fine, ne-am redresat financiar vineri, cînd am mers cu Dorian Boguţă (prezent la festival în calitate de regizor, cu un mediumetraj, intitulat De azi înainte) la crîşma din centrul satului, unde berea e 4 lei. Auzisem o poveste cum că localnicii, după ce se fac muci şi se bat, sînt încărcaţi într-un tractor şi aruncaţi în prispa casei fiecăruia. Să n-o credeţi, nu e nimic adevărat. În schimb, i-am zărit acolo pe băieţii de la Nightlosers, care, cică, tîrziu în noapte, au pus-o de-o cîntare ad-hoc, la instrumentele formaţiei locale, care la începutul serii ne-a ţinut numai pe cover-uri Gary Moore şi Santana.
Sîmbătă, pe final de festival, ne-am aruncat la Alb şi Negru, un film în două personaje, al lui Tommy Lee Jones, plus o producţie HBO, numită Cinema Vérité (regia: Shari Springer Berman), cu James Gandolfini într-unul din rolurile principale (îl ştiţi, e vorba despre Tony Soprano). După decernarea premiilor şi concertul Nightlosers, ne-am retras discret la somn. Exact cum trebuie să facă toţi dinozaurii din TVR, care cheltuiesc banii aiurea în loc să dea cultură la popor.