DNA-ul se laudă cu procentajul mic de achitări în dosarele trimise în instanță, de doar 9%, sub media europeană. E o realizare, trebuie să recunoaștem, care face să pălească de rușine procurori mai experimentați, din țări cu sistem judiciar care respiră libertate încă de pe vremea în care Laura Codruța nu era nici măcar o licărire jucăușă în ochii străbunicilor săi. În SUA, de exemplu, rata de succes a procurorilor a oscilat multă vreme între 75% și 85%, pînă prin 2012, cînd au înțeles și americanii care-i cheia succesului. Atunci de-abia au aplicat și ei modelul japonez, unde rata de succes depășește 99%. Numai că procurorii japonezi au un mare secret: nu trimit în instanță decît dosarele pe care sînt absolut siguri că le cîștigă. Modelul ăsta au început să-l aplice și americanii, la nivelul curților federale, din 2012 încoace, și au ajuns brusc la nivelul de 93% succese, deși tribunalele statale încă mai resping un sfert din dosarele procurorilor. În Marea Britanie, rata condamnărilor în procesele deschise de procurori este de doar 80%, dar pe ei nu-i prea interesează MCV-ul.
Cum să dai bine la bilanț
