Vă amintiți de alea 80 de miliarde ale lui Iohannis, nu? „Am obținut pentru România 80 de miliarde“, zicea președintele pe 26 noiembrie 2020. Venise de la Bruxelles, mai erau zece zile pînă la alegerile parlamentare. Era unul din acele momente în care poți minți, ucide și viola pentru un vot în plus. „Vom avea dezvoltare accelerată“, adăuga premierul Orban, cu aerul că muzica e deja tare și poți comanda orice.
Dezvoltarea accelerată o simte toată lumea, asta e clar, dar din banii ăia mulți, fluturați ca la nuntă, n-a văzut nimeni un chior. Istorisim, așadar, un caz tipic de dispariție: dispariția unuia dintre miliardele invizibile, unul din cele 80 pe care ni le-a adus președintele în gură tocmai de la Bruxelles.
Carevasăzică, imediat ce Comisia Europeană a stabilit cum vor fi acordate ajutoarele de stat pentru firmele care au suferit de pe urma pandemiei, Guvernul Orban s-a pus pe treabă. Pe 31 iulie 2020 emite Ordonanța 130, publicată pe 6 august în Monitorul Oficial, care stabilește formele de sprijin din fonduri externe nerambursabile pe trei măsuri:
– microgranturi de cîte 2.000 de euro pentru IMM, PFA, ONG și cabinete medicale (măsura 1), cu un buget total de 100 de milioane de euro;
– granturi pentru capital de lucru de pînă la 150.000 euro, (măsura 2), cu un buget total de 350 de milioane de euro;
– granturi pentru investiții în producție, cu alocări între 50.000 și 200.000 de euro (măsura 3), cu un buget total de 550 de milioane de euro.
Banii sînt, după cum se vede, europeni. Sînt alocați prin Ministerul Fondurilor Europene, dar sînt administrați de Ministerul Economiei.
Pe 2 septembrie 2020, Ordonanța 130 trece de Senat și pleacă spre Camera Deputaților. Dar nu oricum, ci cu modificări pentru grila de punctaj și pentru codurile CAEN, adică pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. Pe 25 septembrie, Ministerul Economiei aruncă pe piață o „procedură de implementare“, care, ați ghicit, modifică iarăși Ordonanța 130. Umblă iar la codurile CAEN, adică la condițiile de eligibilitate.
14 octombrie e o zi specială, ziua în care apare Ordonanța 174, care modifică ceea ce rămăsese nemodificat în Ordonanța 130. Astfel, două dintre cele patru criterii de punctaj de la măsura 3 sînt schimbate. La fel sînt schimbate din nou codurile CAEN. Dar cea mai dubioasă schimbare e la punctajul ratei interne de rentabilitate (RIR). Daca înainte era punctată performanța firmei, acum e pe dos: sînt punctate firmele cu performanțele cele mai slabe. Mai mult, la un RIR negativ (care înseamnă o afacere în agonie), punctajul obținut e maxim.
Această încîlceală de prevederi și proceduri contradictorii deschide, de fapt, calea combinațiilor de partid, iar rescrierile succesive ale legii nu fac decît să orienteze banii către firmele prietene. Dar acesta e doar proiectul, pînă la finalizare mai e de așteptat.
Pe 20 octombrie, Camera Deputaților aprobă Ordonanța 130 cu amendamente suplimentare față de forma de la Senat. Apar, bineînțeles, noi modificări, care, de data asta, vizează măsurile 1 și 2.
Cu foamea în gît și cu falimentul la ușă, IMM-urile au depus proiecte pentru măsura 2, adică pentru capital de lucru, începînd cu 22 octombrie. Însă, cum forma finală a legii votate la Cameră (ceea ce a mai rămas din Ordonanța 130) nu a fost publicată în Monitorul Oficial, proiectele s-au bazat pe reglementări anterioare. Și firește că acele reglementări le-au făcut neeligibile, ele fiind, de fapt, eligibile conform legii votate. Atît că legea, nefiind publicată, nu exista oficial.
Pentru IMM-urile care sperau să primească bani de investiții prin măsura 3 soarta a fost la fel de crudă. Schimbarea haotică a termenelor și a criteriilor de eligibilitate (codurile CAEN) a paralizat orice șansă de a obține bani. Aici, nimeni nu a încasat, pînă acum, nimic.
Din motive care țin de protecția cititorului, oprim, pentru moment, această poveste greu de urmărit. Guvernul Cîțu, așa cum se va vedea în episodul următor, a păstrat același nivel al nebuniei birocratice. Banii au continuat să nu ajungă la firmele care plîng după ei, iar miniștrii au continuat să se laude cu ajutorul dat companiilor, fiindcă ceea ce e invizibil nu poate fi contrazis.
Miliardul a dispărut înainte să apară. E doar unul din zecile de miliarde nevăzute, dispărute fără urmă în gaura neagră a birocrației, a prostiei și a lăcomiei politice.
Între timp, România e clasată pe locul 124 în lume după ajutorul dat companiilor și populației și se pregătește să coboare. E centura noastră de diamant și trebuie s-o apărăm în fața redutabililor adversari din Africa.
Daca nu ne da , macar sa ne lase in pace…