Cum să iei ostatic un județ (II)

În 2003, un fost ospătar de la Athénée Palace, ajuns senator PSD de Constanța, pe filiera revoluționarilor profitori, devine, în urma procesului de privatizare, acționar al SC Agrodelta Sireasa SA, societate comercială care se ocupa cu agricultura în Delta Dunării, pe o parte dintre terenurile desecate pe vremea lui Ceaușescu. Societatea nu era și proprietara terenurilor pe care-și desfășura activitatea, acestea fiind concesionate, încă din 1998, de la Consiliul Județean Tulcea, în a cărui proprietate se aflau la momentul acela și se află și astăzi. Mai mult, în dosarul de privatizare se specifica foarte clar acest lucru: “SC Agrodelta Sireasa SA își desfășoară activitatea în cadrul Rezervației Biosferei Deltei Dunării, iar terenul agricol pe care îl exploatează împreună cu asociații este concesionat de către SC Agrodelta Sireasa SA de la Consiliul Județean Tulcea, în baza contractelor nr. 61/1998 și 165/1999”.

Pe lângă faptul

că Traian Rece știa încă dinainte de a cumpăra Agrodelta că nu este proprietarul terenurilor, mai știa, din același dosar de privatizare pe care l-a acceptat, că “din totalul patrimoniului deținut, un procent de 90% îl reprezintă activele de natura construcțiilor speciale (amenajări de terenuri, diguri, canale principale, canale secundare)” și că “între Agrodelta Sireasa SA și Consiliul Județean Tulcea urmează a se încheia un protocol pentru predarea digurilor, canalelor către Consiliul Județean. Astfel, capitalul social al Agrodelta Sireasa SA și numărul de acțiuni pot suferi modificări”.

Așadar, atunci când a cumpărat societatea comercială de la APAPS, Traian Rece știa că nu cumpără, de fapt, decât foarte puține lucruri și două contracte de concesiune extrem de avantajoase pentru el, redevența plătită fiind absolut ridicolă. De aceea, oferta de preț făcută de senatorul de la acea dată Traian Rece a fost una extrem de redusă, iar statul a acceptat-o pentru că știa, de asemeni, că nu vinde cine știe ce, cu excepția acelor redevențe mici, valabile până în 2017 și 2018.

Așadar, deși știa de la bun început

că nu a cumpărat de la stat și digurile sau canalele, Traian Rece a reușit, așa cum numai personajele foarte capabile reușesc, să țină în șah întregul județ Tulcea timp de 15 ani, pretinzând, mereu, că digurile sunt ale lui. A mers atât de departe cu această pretenție, încât în numeroase rânduri a interzis Poliției de Frontieră să patruleze pe respectivele diguri, sub pretextul că acelea se află în proprietatea privată a societății sale comerciale.

În defavoarea pretențiilor lui Traian Rece că ar fi proprietar pe digurile din amenajările agricole unde Agrodelta Sireasa are concesionate terenuri stau sentința civilă nr. 9/CA/15.02.1999 a Curții de Apel Constanța, încheierea civilă nr. 126 din 05.02.2001 pronunțată de judecătorul delegat din cadrul Oficiului Registrului Comerțului, decizia civilă nr. 442/CA/22.09.2008 a Curții de Apel Constanța, sentința civilă nr. 1490/27.09.2016 a Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr. 1408/10.04.2011 a Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr. 470/18.02.2015 a Judecătoriei Tulcea.

Ei bine, deși atâtea sentințe,

decizii și hotărâri spun clar că Traian Rece și societatea sa coemrcială nu au absolut nici un drept de proprietate asupra vreunui dig din Delta Dunării, fostul ospătar insistă.

Beneficiind de larghețea prevederilor care, de când facem parte din UE, permit statului român să subvenționeze cultivatorii de terenuri agricole, Traian Rece are la dispoziție fonduri destul de generoase pentru a-și promova interesele în ceea ce el ar numi presă.

De-a lungul timpului, Traian Rece a fost lăsat să bată câmpii în emisiunile unor personaje precum Silviu Mănăstire sau Luis Lazarus, iar pretențiile sale nejustificate au fost pe larg prezentate de diverse site-uri, unde e mai puțin importantă informare corectă, cât asigurarea unui cash-flow constant.

Toate demersurile lui Traian Rece

au la bază dorința acestuia de a-și prelungi în mod ilegal contractele de concesiune pentru terenurile agricole din Deltă și, de asemeni, dorința de a obține de la statul român despăgubiri pentru niște proprietăți care nu-i aparțin. Astfel, la un moment dat, Traian Rece a cerut în instanță despăgubiri de 1.500.000.000 de euro (da, exact, un miliard cinci sute de milioane de euro) pentru digurile care nu-i aparțineau. A mai încercat să obțină despăgubiri și atunci când digurile au fost sparte pentru a nu fi inundate localități din Deltă și, în general, cum își începe activitatea vreo instanță, după vacanța judecătorească, Traian Rece se înființează cu câte o plângere, o chemare în judecată, o cale de atac.

Astfel, Traian Rece a reclamat

către parchet o tentativă de fraudare a fondurilor europene prin Strategia Integrată de Dezvoltare a Deltei Dunării 2030. Din punctul său de vedere, prin includerea în această strategie a unor lucrări de apărare împotriva inundațiilor, precum și a modernizării unui drum județean se încearcă obținerea ilegală de bani europeni, pentru că lucrările s-ar face pe proprietatea lui privată, nu pe proprietatea publică, așa cum se pretinde în strategie. Dar, așa cum am arătat enumerând sentințele și deciziile care consfințesc dreptul de proprietate al CJ Tulcea asupra digurilor din amenajarea agricolă Sireasa și din amenajarea agricolă Pardina, toate demersurile lui Traian Rece nu se bazează pe absolut nimic.

Și, totuși, de mai bine de un deceniu, acest afacerist lipsit de scrupule reușește să blocheze numeroase proiecte de investiții publice, atacând de fiecare dată în instanță dreptul de a investi al proprietarului de drept.

Cum Justiția nu-i poate impune să nu mai facă plângeri penale sau să deschidă acțiuni în Justiție, investițiile sunt blocate ani întregi, până la pronunțarea sentințelor. Uneori se pierd banii pentru investiții, așa cum se poate întâmpla în cazul fondurilor europene, alteori se pierd redevențe de milioane de euro anual, cum se întâmplă în cazul blocării licitației pentru concesionarea terenurilor agricole din Deltă.

Și, uite-așa, pas cu pas, un parvenit al revoluției din 1989 a făcut trecerea de la a scuipa în mâncarea clienților care nu-i erau pe plac la a scuipa cu boltă în capul unui județ întreg, ale cărui terenuri l-au îmbogățit deja cu asupra de măsură.