Zilele astea, când una dintre cele mai solide întreprinderi private din județul Tulcea a primit o lovitură cruntă, piarzând, peste noapte, o investiție enormă și lăsând să planeze spectrul șomajului asupra a 500 de angajați și, inevitabil, asupra familiilor lor, tulcenii s-ar putea să-nceapă să-și amintească faptul că de 15 ani ani a apărut în Deltă un puternic focar de impostură și rea-credință care nu doar că nu s-a stins între timp, dar a început, ușor-ușor, să blocheze întregul județ.
Episodul descris în primele rânduri
se referă la descoperirea unui focar de pestă porcină africană în cadrul complexului zootehnic al producătorului de preparate din carne Carniprod. În urma acestei descoperiri, autoritățile nu au avut de ales și au dispus închiderea complexului zootehnic, asomarea și incinerarea celor 45.000 de porci aflați în fermele Carniprod. În timp ce citiți aceste rânduri, cele șase incineratoare mobile de mare capacitate încă fumegă în apropiere de Tulcea, în ceea ce este cel mai nefericit grătar neplanificat și, în același timp, un mic dezastru economic. Dacă focarele de pestă porcină africană vor continua să se răspândească, dezastrul economic va deveni, din mare, unul extrem de important.
Mai ales într-un județ precum Tulcea,
unul dintre cele mai puțin populate și mai puțin înstărite din țară, în ciuda suprafeței mari, pierderea sau indisponibilizarea pe termen nedefinit a unui angajator care absoarbe din piața muncii 500 de oameni nu este de colo. Dacă la asta adaugi faptul că producătorul Carniprod este unul dintre cei mai importanți furnizori de alimente din județul Tulcea și că și celelalte ferme de porci din județ au început să tremure la gândul extinderii pestei porcine africane, imaginea nu mai are nici o legătură cu idilica Deltă zugrăvită în filmulețele de prezentare.
Pentru un astfel de județ,
ocolit în unele perioade de noroc, orice leu contează. Populația județului Tulcea nu poate asigura toate veniturile de care are nevoie județul, oricât s-ar chinui. Practic, suprafața județului este atât de mare, iar nevoile atât de variate, încât, oricât ar munci cei puțin peste 100.000 de oameni apți de muncă, n-au cum ca doar din taxele și impozitele lor să satisfacă cerințele.
Resurse naturale deosebite Tulcea nu prea are. Nu s-a descoperit petrol recent, carierele de piatră se închid încet-încet, iar peștele ar fi, spun unii, pe cale de dispariție. Oricum, nici nu poți mânca numai pește și nici nu poți ține un județ întreg în spinare vânzându-i tot peștele, fără a mai lăsa nimic generațiilor viitoare.
O sursă de venit pentru județul Tulcea
o constituie concesiunile agricole. În acest moment, însă, din concesiunile agricole se câștigă puțin, mult prea puțin față de prețul pieței. Iar asta pentru că redevențe fixate în urmă cu 21 de ani, atunci când au fost semnate primele mari contracte de concesiune, sunt ridicol de mici. Cu prețul a cinci pachete de țigări pe an puteai concesiona un hectar timp de 20 de ani, fără ca nimeni să nu-ți poată face nimic.
Unii dintre concesionarii mari din Deltă s-au mulțumit doar să plătească aceste redevențe ridicole, să încaseze subvenții de câteva zeci de ori mai mari, să facă profitrui fabuloase și să folosească substanțe chimice interzise de legea Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Un alt concesionar însă,
Traian Rece, nu s-a mulțumit doar să joace rolul căpușei perfecte, ci a încercat să ia pur și simplu ostatic întregul județ, ajungând până acolo încât să pună în pericol investiții de zeci de milioane de euro, investiții care, urmând a fi făcute din fonduri europene, nu au o eternitate pentru a fi puse în practică.
Astfel, în imaginația sa nu neapărat bogată, ci aproape bolnavă, Traian Rece se consideră stăpân pe digurile care-i înconjoară concesiunea agricolă și, implicit, pe drumurile care trec pe aceste diguri.
Consiliul Județean Tulcea, profitând de faptul că, pentru județul Tulcea, UE a decis folosirea mecanismului ITI (care presupune blocarea unor fonduri europene pentru dezoltarea specifică a unei singure zone) în Delta Dunării, alocând peste un miliard două sute de milioane de euro în acest scop, a decis că a venit vremea să modernizeze drumul care face legătura între municipiul Tulcea și Chilia Veche. Drumul acesta, care ar fi singura legătură terestră cu cele mai estice localități ale țării, apare în proiecte și promisiuni electorale de aproape 30 de ani.
Anul acesta, ar fi trebuit depusă
documentația pentru modernizarea drumului Tulcea-Ceatalchioi-Pardina-Chilia Veche, în vederea obținerii finanțării. Drumul în sine are o istoriei a lui, oscilând în ultimii 18 ani de la statutul de drum comunal la cel de drum județean, înapoi la cel de drum comunal și tot așa.
În 2000, drumul a fost declarat drum județean prin hotărâre de guvern. În 2001, drumul județean a devenit drum comunal. Apoi a redevenit drum județean în 2011, fiind trecut în inventarul bunurilor publice județene în 2012. Pentru că doar la nivel județean ar fi putut exista banii necesari pentru modernizarea și întreținerea sa. În 2017, Primăria Tulcea a cedat o parte din centrul orașului, pentru ca aceasta să intre la rându-i în componența DJ 222N și pentru a putea fi modernizat tot drumul cu bani europeni.
Și aici a intervenit Traian Rece, care a atacat în instanță toate cărțile funciare de pe traseul drumului, pretextând că DJ 222N ar trece, la un moment dat, pe proprietatea sa, digurile de la Pardina. Cu litigii în instanță, CJ Tulcea nu a putut depune dosarul de finanțare pentru fonduri de aproximativ 45 de milioane de euro, pentru că nu putea pretinde că n-ar exista litigii legate de terenurile pe care se află viitoarea investiție. Situația este pe cale de a se clarifica în instanțe, Traian Rece având de partea lui doar foarte mult tupeu și posibilitatea legală de a bloca un județ întreg, luându-i ostatică dezvoltarea. Cum n-are, însă, și drepturi reale de proprietate asupra digurilor pe care le tot invocă, până la urmă drumul se va face, dacă proiectul va fi aprobat. Dar despre cum poate pretinde un cetățean, timp de aproape două decenii, că este proprietar pe proprietățile statului, săptămâna viitoare.
Sunt de acord ca Rece este un escroc si un oportunist dar conducerea judetului este absolut impotenta. Sa nu uitam cine i-a concesionat amenajarile lui Rece. Numele de Belacurencu, Panait si Cabuz va spun ceva? Cu toate acestea, as vrea sa va intreb ce investitii noi au fost realizate in judetul Tulcea in ultimii 25 de ani? Cred ca stiti ca faimosul Carniprod s-a infiintat dupa preluarea gratuita a fermelor fostei Gospodarii de Partid de dinainte de 1989. Eu nu cunosc vreo investitie noua in judetul Tulcea dar stiu foarte multe obiective industriale care au murit. Stiti cumva care au fost facilitatile oferite de CJT sau de Primaria Tulcea pentru atragerea investitorilor? Poate veti putea analiza si situatia celorlalte amenajari din delta concesionate de acelasi CJT. Acolo unde nu este Rece.
Am analizat și vom mai analiza. Scriu despre concesiunile agricole de aproximativ un an și voi mai scrie. Nu e vina mea că nu ați citit.
Am citit tot ce ati scris si aveti perfecta dreptate in a-l face praf pe Rece. Dar nu sunt numai amenajari agricole. Sunt si cele piscicole. In care amenajari piscicole se mai face piscicultura? Ce stiti de amenajarea Dranov, concesionata cu „cantec” de actuala conducere a CJT unor afaceristi dubiosi din Buzau? Poate va interesati ce se intampla cu amenajarile Perisor sau Periteasca. Dar amenajarea Enisala? Dar amenajarea Lunca? Vreti sa continui?