Am tot văzut zilele trecute pe net (și la noi, și pe afară) noua scamatorie IKEA: mobila care alimentează wireless telefoane și tablete. Adică pui telefonul pe o măsuță și-l iei încărcat. Stați, nu vă repeziți, nu e un articol plătit. Relația financiară dintre mine și IKEA funcționează invers: ei îmi dau lucruri și, la schimb, eu le dau bani.
În cele ce urmează vreau să vorbim despre tehnologia din spatele scamatoriei. Dacă n-am trăi în epoca Internetului, ai putea să spui că e o vrajă: cum să transferi energie, fără un fir, dintr-o cutie în altă cutie? Ei bine, da, se poate, iar principiul de bază pentru tehnologia asta nu e nici măcar vreo noutate. Adică, de fapt, are aproape două sute de ani, se cheamă inducție electromagnetică și a fost descoperit (el, principiul) de Michael Faraday.
Pentru populația civilă, Legea lui Faraday poate fi rezumată așa: un cîmp magnetic variabil generează un curent electric. Bine, și invers merge, un curent electric generează un cîmp magnetic. Împreună, dar formulate mai mișto, așa, pentru fizicieni, cele două se cheamă ecuația Maxwell-Faraday, care face parte din cele patru celebre ecuații ale lui Maxwell. Ei, acum, că avem ecuația, tehnologia e banală, nu? 😀
Aceeași ecuație (mă rog, principiul formalizat de ea) stă în spatele transformatoarelor. Care funcționează așa: se ia un cadru metalic, miezul transformatorului. Se bobinează niște fir metalic pe o latură, ca în desen. Asta e înfășurarea primară. Se bobinează și în cealaltă parte: asta e înfășurarea secundară. Acum, dacă băgăm curent alternativ prin înfășurarea primară, ăsta generează un cîmp magnetic alternativ prin miez, iar
în înfășurarea secundară se generează curent electric. Poate ați mai auzit, îi zice inducție. După cum vedeți, nu există nici o legătură electrică între cele două circuite. Și se cheamă transformator pentru că poate modifica voltajul: în stînga poți avea tensiune mare, iar în dreapta mică, în funcție de raportul dintre numărul de spire bobinate în cele două părți. Chestiile pe care le băgați voi în priză pentru a încărca telefonul sînt exact asta, niște transformatoare mici care duc curentul de la 220 de volți în 5 volți, iar curentul ăsta merge să încarce bateria telefonului.
Ei bine, foarte simplificat, la fel funcționează și încărcătoarele fără fir. Singura diferență este absența miezului metalic. Adică acolo, în mobilă, va exista o înfășurare primară. Care ia curent de la priză (da, mobilele astea sînt toate co nectate la rețeaua electrică). Iar în telefon există o înfășurare secundară, și cele două, aduse în proximitate, vor funcționa ca un transformator. Avantajul major este absența oxidării și durabilitatea – nimic nu este expus la acțiunea atmo sferei. Dezavantajul este clar: dacă aveți pisici, cîini, hamsteri sau arici, n-ați rezolvat nimic. Nu mai există fir între telefon și priză, dar există între mobilă și priză, deci tot are ce roade fiara.
Și încă ceva: nu săriți toți să vă schimbați mobila din casă, căutați pe net care telefoane acceptă tehnologia Qi (adică au deja bobinele alea secundare în ele). O veste proastă pentru mine și alți maniaci Apple este că iPhone încă n-a înglobat tehnologia de încărcare wireless. Dar uite, ceasurile iWatch (care ies acușica) o vor avea.
Cum să încarci baterii fără profesor. Ăăă, fără priză
