Îmi imaginez că Liviu Dragnea e un tip gospodar, care n-aruncă nimic de prin casă și urăște risipa. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, de exemplu. De ce să-l lași să se irosească urmându-și propria misiune în loc să-l folosești ca armă politică? E o instituție aparent fără miză, pe care toți au ignorat-o până acum, dar un gospodar nu lasă nimic să se risipească. Nici o instituție nu e prea mică atunci când ai de dus un război politic. Până și un CNCD e bun, dacă știi cum să-l folosești. În cel mai rău caz, proptești cu el o ușă ca să stea deschisă ori îl pui pe un teanc de șervețele, să nu le ia vântul. Altfel, e păcat ca o instituție a statului să treacă prin lume ca și cum guvernarea ar fi un sat de oameni fără interese meschine.
PSD ne-a luat pe toți prin surprindere.
Cine s-ar fi așteptat să folosească tocmai CNCD ca armă politică? În ritmul ăsta, următorul pas e să lovească puternic în Klaus Iohannis cu cercul de aeromodelism de la Palatul Copiilor. Să abuzezi instituțiile statului e ceva normal într-o societate clientelară ca a noastră, dar parcă nimeni n-a folosit CNCD în prima linie a războiului politic. Instituția care se ocupă de discriminare a fost până acum o cantitate neglijabilă. Să lovești în adversari cu decizii din partea CNCD e ca și cum i-ai pocni cu semințe de floarea-soarelui pe bătăușii care te-au înconjurat.
Săptămâna trecută, Iohannis a fost amendat cu 2.000 de lei pentru că a folosit cuvântul ”penali”.
E un gest al CNCD care-și atinge scopul doar dacă tot ce-ai vrut a fost să pară că ne apropiem de dictatură. Au trecut deja multe decizii de când Consiliul și-a pierdut orice urmă de credibilitate. Era destul de clar că-i o armă politică încă de pe vremea când Viorica Dăncilă scăpa după ce i-a făcut pe niște europarlamentari ”autiști”.
Și e ciudat, pentru că, în economia războiului politic, deciziile CNCD chiar n-au nici o miză. Nu pica guvernul dacă Dăncilă primea o mustrare pentru că folosește condiția unor cetățeni ca să-și insulte adversarii. Nu e ca și cum Tăriceanu pierdea președinția Senatului dacă Iohannis nu era amendat pentru ”penali”. Orice dictator cu capul pe umeri știe că, în ciuda aparențelor, puterea politică e-n cantități limitate. Ca tiran, doar pare că poți să faci ce vrei. Există o limită pe care nu trebuie s-o depășești, pentru că oamenii vor simți că nu mai au nimic de pierdut și te vor da jos. De-aia e bine să-ți dozezi cu grijă abuzurile.
E paradoxal că, tocmai într-o democrație, PSD nu ține cont de asta.
Trebuie să fii foarte nesăbuit ca să-ți risipești puterea pe decizii fără miză ale CNCD. Deja pare că nu setea de putere te domină, ci prostia.
E înduioșător cum PSD vrea să-i convingă pe oameni că n-o să facă nimic dubios cu DNA, în condițiile în care până și din CNCD a făcut o instituție super-obedientă politic. E ca și cum unul te-ar asigura că poți să ai încredere în el cu cheile de la mașină și de la casă, dar în timpul ăsta îl vezi că-ți fură țigări din buzunar.