Știați că în tratarea unor probleme mentale ca PTSD, depresie, tendințe suicidare, anxietăți cauzate de boli incurabile, dereglări de nutriție, alcoolism, pot fi folosite cu succes substanțe psihoactive obținute din plante, ca mescalina, psilocibina, LSD? Da, da, natura are remedii pentru toate aceste afecțiuni, ascunse într-o specie de cactus, în niște ciuperci, într-un parazit al cerealelor.
La începutul anilor ’50, în timp ce căuta un medicament pentru lăuze, un chimist elvețian descoperă și sintetizează, din „cornul secarei“, LSD, dietilamida acidului lisergic. După o microdoză accidentală, începe să-i testeze efectele pe sine, notînd tot ce i se întîmpla. Senzații de incapacitate de mișcare, vizualizarea unor forme distorsionate, amenințătoare, disperare, la momentul de maxim; apoi, explorarea unui univers cu totul diferit, plin de culori noi și imagini fantastice, ca de caleidoscop, într-o lumină proaspătă ca de început de lume, în care poți vedea chiar și culoarea sunetelor – în concluzie, s-a simțit altfel, complet renăscut. Cercetările ulterioare ale unor psihiatri, care, pînă să-l administreze pacienților schizofrenici, l-au încercat pe ei înșiși, au raportat tot felul de alte experiențe ciudate descrise ca fiind cele mai frumoase momente ale vieții lor.
Între 1950 și 1965, s-au scris vreo mie de articole despre substanțele psihoactive și s-au organizat șase conferințe internaționale doar despre LSD, drogul care îl deschide pe individ spre o stare de rezolvare a problemelor sale psihice. Din analiza unui experiment cu acid al cercetătorilor de la Harvard, pe două sute de subiecți extrem de diverși, de la muncitori și pușcăriași la muzicieni și filozofi, reiese că sînt foarte importante locul și momentul, unde îl iei și în ce stare te afli. Înainte de ingerare, vezi lumea prin niște filtre pe care LSD le înlătură, creînd alte perspective, o înțelegere profundă a conexiunii dintre lucruri. E ca o bombă atomică pentru creier, care explodează deblocînd creativitatea: Aldous Huxley a scris The Doors of Perception după niște trip-uri cu mescalină; Steve Jobs, geniul Apple, descria experiența sa cu acid ca fiind dincolo de ceea ce vezi în fiecare zi.
După 1965, scăpat din mediul controlat al laboratoarelor, cercetărilor științifice și administrărilor terapeutice, LSD ajunge în uzul neavizaților amatori de experiențe psihedelice. E catalizatorul culturii alternative flower-power a unei generații eliberate de rigiditățile impuse de societate, care gîndea prea periculos pentru sistem și se opunea deschis politicilor oficiale. Pînă în 1970, cînd toate psihoactivele sînt declarate ilegale, fără nici un fel de utilitate medicală, și investigațiile stopate.
Studiul efectelor acestor substanțe asupra minții dezvăluie aspecte care nu sînt accesibile altfel; se spune că te vindeci de frica de moarte, de necunoscut, în general. E ca un salt în dimensiunea spirituală a existenței, o adevărată revelație, ca magnitudine a însemnătății, cam ce-ai trăit în cele mai importante momente ale vieții. Psihoactivele influențează conștiința, detectează secrete ascunse, reîmprospătează amintiri, amplificîndu-le la aceeași intensitate cu care ai văzut/auzit/mirosit ceva, inițial, copil fiind, recreează senzația aia unică înregistrată pe cortex prima dată. Într-un fel, resetează creierul, rupînd barierele mentale formate în timp, și-ți permit să vezi lucrurile cu totul altfel. Nu e o intoxicare, ca în cazul alcoolului, e o transformare după trecerea printr-un portal de călătorie înapoi spre stări primordiale, în care simți ceva ce nu poate fi descris în cuvinte – inteligibile, cel puțin –, o experiență spirituală care te schimbă într-atît încît să renunți la alte dependențe.
Cam asta reiese din mărturiile celor care au consumat substanțe psihoactive și au fost intervievați în miniseria How To Change Your Mind. Cu toții au fost profund marcați și, dincolo de efectele halucinogene, au înregistrat, post-trip, schimbări pozitive în stările, atitudinile și comportamentele lor. Știința se bazează pe fapte și date concrete, nu pe rezultate produse empiric, într-un mod încă necunoscut. Medicina, însă, nu este o știință exactă – ce a funcționat pe un pacient nu e necesar valabil în alt caz, oricît de asemănător ar fi. Studiul substanțelor psihoactive n-a fost permis decît foarte rar, neglijîndu-se potențialul unor tratamente alternative care au fost interzise din motive politice. Decriminalizarea tuturor plantelor cu efect terapeutic, remedii naturale la alienarea modernă, e un lucru care începe să se întîmple în lume. Rămîne de văzut cît de pregătiți sîntem ca să acceptăm asta, să renunțăm la îndoctrinarea tip Drugs are bad, mkay?, impusă de unii care habar n-au pe ce lume se află. Și nu neapărat pentru că au consumat ceva.
How To Change Your Mind, 2022-?, versiunea audio-video a cărții omonime scrise de prezentatorul Michael Pollan, patru episoade de 51-55 de minute, difuzat de Netflix.