Coridorul Vertical de gaze poate reprezenta una dintre cele mai importante oportunități pentru consolidarea securității energetice a României și a Europei de Sud-Est. Într-un context european marcat de nevoia reducerii dependenței de sursele tradiționale de aprovizionare, Coridorul Vertical poate contribui la diversificarea rutelor și a furnizorilor, oferind mai multă flexibilitate piețelor din regiune.
Potențialul proiectului nu se înseamnă automat rezultate. Pentru ca această rută să devină funcțională la capacitate relevantă, este nevoie de coordonare între state, de investiții în infrastructură și de reguli comerciale care să permită transportul gazelor în condiții competitive. Cooperarea dintre operatorii de transport din Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina este esențială, la fel ca sincronizarea proiectelor naționale și eliminarea blocajelor tehnice și administrative.
Un prim pas este asigurarea unei capacități de transport suficiente și continue pe întregul traseu. Nu este suficient ca un singur stat să dispună de conducte moderne dacă, în alt punct al coridorului, infrastructura nu poate prelua volumele necesare. E necesară evaluarea capacităților disponibile, identificarea segmentelor care limitează fluxurile și realizarea investițiilor care permit transportul gazelor în ambele sensuri, acolo unde configurația tehnică o impune. În paralel, operatorii trebuie să armonizeze procedurile de rezervare a capacității, tarifele și regulile de acces la rețea, astfel încât transportul transfrontalier să fie predictibil și eficient.
România nu își permite să mai fie luată, încă o dată, prin surprindere. Nu ne permitem să nu fim pregătiți pentru un asemenea proiect. Astfel, în acest mecanism regional, Transgaz are un rol strategic, dar mai ales unul tehnic. Compania asigură legătura dintre infrastructura din sudul Europei și rețelele care pot duce gazele către Republica Moldova, Ucraina și piețele din Europa Centrală. Fără o rețea românească pregătită să preia și să transporte volume suplimentare, Coridorul Vertical nu își poate valorifica întregul potențial.
Conceptul e unul promovat încă din 2016, iar cooperarea regională a fost consolidată prin memorandumuri succesive, inclusiv prin extinderea parteneriatului către operatori din Republica Moldova, Ucraina și Slovacia, în 2024. Acest demers arată că proiectul nu înseamnă doar conectarea unor conducte, ci construirea unei infrastructuri energetice integrate, capabile să răspundă nevoilor mai multor state.
Pe plan intern, există investiții concrete pentru creșterea etapizată a capacității sistemului național. Planurile Transgaz prevăd reabilitarea unor conducte existente, înlocuirea unor tronsoane sau construirea unor conducte noi în paralel, precum și dezvoltarea a patru sau cinci stații de comprimare, cu o putere instalată totală estimată la aproximativ 66–82,5 MW. Valoarea estimată a acestui pachet de investiții este de circa 800 de milioane de euro, cu un termen de finalizare estimat pentru perioada 2028–2029, potrivit prezentării rezultatelor financiare din primul semestru al anului 2025.
Aceste investiții sunt decisive, cu atât mai mult cu cât Transgaz trebuie să coordoneze dezvoltarea infrastructurii cu operatorii vecini și să asigure condițiile tehnice pentru fluxuri de gaze în direcția sud–nord.
În noiembrie 2025, operatorii din Grecia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina au solicitat autorităților de reglementare aprobarea produselor de capacitate pentru rutele 2 și 3 ale Coridorului Vertical. Astfel de mecanisme comerciale sunt necesare pentru ca furnizorii să poată rezerva transportul gazelor pe trasee transfrontaliere.
În paralel, trebuie asigurată finanțarea proiectelor, accelerată implementarea investițiilor și menținută coordonarea politică între statele participante. Extinderea Coridorului Vertical, inclusiv către Balcanii de Vest, confirmată printr-un nou memorandum semnat în septembrie 2026, demonstrează că inițiativa capătă o dimensiune regională tot mai amplă.
Pentru România, miza este dublă și ține atât de creșterea siguranței aprovizionării cât și de consolidarea poziției sale pe piața energetică europeană. Pentru Transgaz provocarea este să transforme infrastructura existentă și investițiile planificate într-un sistem capabil să transporte volume suplimentare, în condiții de siguranță și competitivitate. Coridorul Vertical poate deveni un proiect strategic doar prin acorduri, dublate de conducte modernizate, capacități sporite, reguli comerciale funcționale și investiții duse la capăt. În această ecuație, Transgaz este una dintre verigile fără de care România nu își poate valorifica pe deplin poziția geografică și potențialul energetic.