De la secta scopiților din Imperiul Țarist nu s-a mai văzut o castrare publică de dimensiunile deciziei din Monitorul Oficial care transferă puterea în mîinile vicepremierului Neacșu. Te și întrebi dacă Luca Niculescu va fi obligat, după acest act medico-legal, să poarte și marcă auriculară în ureche.
Românie, dormi liniștită, PSD veghează pentru tine! Decizia îi dă pe mînă lui Neacșu bugetele a 15 ministere. 15 din 16. Ăla de Interne a scăpat de data asta. Bine, Neacșu e ministru de Interne, dar probitatea profesională garantează că, în acest caz specific, se va purta ca vicepremier. Pentru că altfel n-ar avea timp să asigure și coordonarea funcțională a 10 ministere, plus a ministrului delegat pentru învățămînt preuniversitar.
Dar n-o fi oare prea mult? Nu e atîta putere o povară prea mare pînă și pentru un titan al organizării precum Neacșu? Nu. De fapt, de aia și există articolul 2 al deciziei, care îi pune în brațe și instituțiile publice, și structurile din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Măcar au avut bunul simț să nu zică: „Din țara asta nu iese nici musca necoordonată de Neacșu!” Iar BOR încă n-a schimbat doctrina ortodoxă, să înceapă toate rugăciunile cu „Neacșul nostru cel de toate zilele”.
Păi bun, și atunci de ce-l mai ținem pe Niculescu în guvern? Să aibă Neacșu pe cine informa, așa cum prevede punctul 3 al deciziei. Și să aibă cine declama emfatic în conferințe de presă: „În momentul în care primim informări, le citim și ne considerăm informați”.
Adevărul e că, după zece ani, parcă ne simțim aiurea fără un ficus la loc de cinste.
