Înainte de alegerile prezidențiale din 2014, pe vremea cînd Ponta se distanțase în sondaje de Iohannis ca sonda Voyager de Pămînt, șefii SRI se gudurau, la un coniac scump, pe lîngă viitorul șef. Erau de față și alți pesediști, erau, parcă, și niște șefi de parchete. Se întrunise, ca să zicem așa, noua unitate de șoc a noului președinte, echipa care urma să bage groaza în adversari în mandatul 2014-2019, așa cum făcuse, sub comanda lui Băsescu, între 2005 și 2014.
La un moment dat, cînd clinchetul paharelor luase o pauză, prin fumul de havană s-a auzit, nitam-nisam, vocea tînărului premier: „Dacă ies președinte, primul lucru pe care-l fac e să-i dau pe securiști afară”. Fața lui Coldea s-a lungit ca o coardă de bunjee jumping, iar Dom Pérignon-ul care începuse să-i coboare pe gîtlej a făcut cale întoarsă. Martorii scenei au încercat s-o dea pe glumă, să-l calmeze pe general, dar premierul i-a mai înfipt o dată cuțitul: „Vorbesc serios, pe toți vă dau afară!”. S-a lăsat o tăcere grea ca o sentință cu executare, iar executarea n-a întîrziat să se vadă de atunci încoace. Ponta a pierdut ceea ce spera să cîștige în turul doi, apoi a pierdut partidul și ligamentele, mizînd, la capătul acestui hattrick, chiar pe pierderea libertății.
După incident, mulți au muncit să-l convingă pe general că premierul ba e beat, ba e doar un mic idiot care se dă mare. Coldea a rămas gînditor, iar Ponta a rămas ceea ce mai vedeți din el acum. Nu e sigur că SRI a întreprins ceva pentru căderea lui Ponta, dar e probabil să nu fi întreprins ceea ce trebuia să întreprindă pentru salvarea lui.