În sfârșit, după mai bine de un an de când subiectul cheltuielilor de înarmare ale României ar fi putut fi discutat public și dezbătut în amănunt, s-a trezit poporul. Până mai ieri, despre achizițiile de armament scriau doar câteva publicații, dar subiectul era evitat ca dezbatere. De scris scriam noi, Cațavencii, cerând transparență, dezbatere și o analiză serioasă a achizițiilor, dezvăluind și unde s-au dus o parte din banii dați pe Patriot. Mai scria Evenimentul zilei, semnalând sec diverse etape ale proceselor de achiziție. Scria HotNews, sub formă de reclamă plătită pentru Raytheon și rachetele Patriot, iar sub semnătura cuplului Păntălagă mai semnala așa-zise încercări de achiziții făcute cu ocolirea liniei oficiale a posesorilor de clanță de către aripa Dragnea a cheltuitorilor de bani publici, aripă opusă aripii Iohannis. Acum cuplul Păntălagă scrie pe G4Media, nu mai scrie pe HotNews, dar obsesiile sunt aceleași. În fine, se mai scrie despre achizițiile de armament pe diverse forumuri sau site-uri întreținute de iubitori ai armamentului, care ridică în slăvi orice achiziție de profil, fără aparat critic la îndemână. American să fie, în principal, că e bun și ne place.
Pe 21 mai,
la un an și o lună de când MApN a trimis către Parlament un memorandum în care explica cum vrea să cheltuiască 9,3 miliarde de euro în următorii ani pentru înzestrarea armatei, informația ajunge și la Cătălin Teniță, care începe să creadă că tema zilei ar trebui să fie cheltuielile pentru înzestrarea armatei. Și argumentează: “Într-o țară normală, în care nu s-au făcut atâtea înțelegeri ticăloase pe spatele populației (pentru că să fim sinceri, PSD nu exercită această corupție de unul singur), tema zilei ar fi fost alta. Absurditatea cu P2 sau frivolitățile de tip «orice om» nu ar fi existat. Pentru că asemenea personaje generatoare de aberații nu ar fi existat.
S-ar fi discutat la rece, obiectiv, încercând să explicăm populației limpede și sincer, despre costurile legate de înzestrarea armatei. Vorbim de circa 9 miliarde de euro (rachete Patriot, flotile noi de F-16, sistemele de rachete cu rază scurtă de acțiune). Cam cât toate autostrăzile strict necesare.
Asumând că aceste programe se întind pe 6 ani, impactul lor bugetar anual este undeva pe la 4% din bugetul de stat.
Ar fi fost tema de discuție a zilei pentru simplul motiv că achizițiile în cauză pot deveni chestiuni foarte divizive în societate. Și niște teme care pot fi exploatate foarte ticălos de trompetele pro-Kremlin.”
L-am ales pe Cătălin Teniță ca exponent al online-ului românesc pentru că el chiar este o persoană implicată în ceea ce numim online în patria noastră, unde pe vremuri aveam și multe păduri (silvae). Cătălin Teniță este antreprenor și fondatorul Zelist/Zelist Monitor. Zelist este un instrument care măsoară după niște criterii controversate importanța, dacă-i putem spune așa, blog-urilor, a bloggerilor, a influencer-ilor și așa mai departe, făcându-i pe unii (dar mai ales pe clienții lor) să se creadă foarte importanți. Cătălin Teniță mai este, printre altele, și inițiator al Geeks for Democracy, este un cetățean implicat în monitorizarea vieții politice, activ în supravegherea corectitudinii alegerilor și căruia îi pasă de viitorul acestei țări. Cătălin este, așadar, un om bun. Are dreptul de a avea propriile opinii politice, are dreptul să și le exprime cum dorește el, are toate drepturile unui cetățean ale unei țări libere. Poate protesta, poate merge în piață, poate purta pancarte și poate fi nemulțumit. Poate #rezista dacă vrea, sau poată alege să nu o facă, fără ca asta să-l facă blamabil.
De aceea, pentru că vorbim
despre un om implicat, informat și preocupat de temele majore, este greu de înțeles de ce cele 9,3 miliarde de euro destinate înzestrării armatei devin temă a zilei de-abia după un an și o lună. E greu de înțeles, dar nu imposibil.
Dacă G4Media nu ar fi scris, din nou, despre subiect, revoltați, probabil că un om bun precum Cătălin nu ar fi fost încă preocupat de temă. Dar Păntălagă au scris, înfierând faptul că pe firul banilor pentru arme se bagă și alții decât cei care le plac lor.
Astfel, în lupta pentru contractul de înzestrare cu rachete SHORAD/VSHORAD (rachete sol-aer cu rază mică de acțiune, mobile/transportate de mașini sau portabile, transportate direct de soldați) s-au băgat mai mulți competitori. HotNews, de unde provin Păntălagă, a avut articole plătite de către Raytheon. Probabil de aceea, cei doi au rămas cu impresia că doar Raytheon are dreptul de a furniza armament României, impresie pe care au luat-o cu ei și la noul site, în speranța unor noi contracte. De aceea, pentru că și alții și-au anunțat intenția de a vinde rachete SHORAD României, G4Media a sărit de fundul sacului în sus, acuzând lipsa de transparență și manevre oculte. Făcute de, culmea, evrei. Mai aveau puțin și scriau direct că intenția companiei Rafael de a vinde rachete României este dovada clară a înaltei trădări a Vioricăi Dăncilă și a lui Dragnea, care au făcut, vorba cuiva, “înțelegeri secrete cu evreii”.
În realitate, lucrurile stau cam așa:
Achizițiile de rachete cerute de MApN vizează trei tipuri de sisteme:
– sisteme de rachete HSAM, în valoare de 4 miliarde de euro. Contractul a fost adjudecat fără licitație de către Raytheon și Lockheed Martin (ambele din SUA) contra sumei de 3,9 miliarde de dolari;
– sisteme de rachete HIMARS, cu bătaie mare. Inițial, MApN a cerut Parlamentului aprobare pentru 0,69 miliarde de euro pentru achiziționarea acestor sisteme. La finalul lunii februarie, România a achiziționat de la Lockheed Martin, fără licitație, sisteme HIMARS (54 de lansatoare mobile) și rachetele aferente, în valoare de 1,478 miliarde de dolari, cu mult mai mult decât cererea inițială adresată Parlamentului;
– în fine, ultima componentă a sistemului defensiv de rachete pe care vrea să-l achiziționeze România este aceea a rachetelor cu rază scurtă de acțiune SHORAD/VSHORAD, cu costuri estimate la 2,1 miliarde de euro. Ei bine, aici lucrurile s-au complicat, iar Păntălagă, speriați, au aruncat în spațiul public minciuna că israelienii de la Rafael au vândut deja României, fără licitație, sistemul Iron Dome, prin asocierea netransparentă cu Romaero.
De fapt, lucrurile stau cu totul altfel.
Rafael, companie din Israel de la care România a mai cumpărat până acum rachete antitanc în 2016 și în 2017, fără licitație, a semnat un acord cu Romaero pentru ca, în cazul în care ar câștiga licitația, să producă aici rachetele lor de tip SHORAD/VSHORAD.
Și s-ar putea ca acest contract să fie primul atribuit în urma unei licitații, venind cu oferte francezii de la MBDA, americanii de la Raytheon, nemții de la Diehl și israelienii de la Rafael.
Așa se face că,
în preajma primului contract mare de înzestrare care ar putea fi decis de o licitație, una la care participă și altcineva decât americanii, miliardele cheltuite netransparent pentru înzestrarea armatei până acum devin “tema zilei”.
Băieți, tastatura la picior și răsfirarea!
