Numirea lui Eugen Tomac ca premier pare genul de mișcare politică abilă care unește întreaga țară într-un cor de uimire și exaltare. S-a pogorît între noi un lider. Liderul unui partid extraparlamentar, cotat cu 2% din voturi la ultimele alegeri. Și mai ziceați că statul paralel vrea să sugrume democrația reprezentativă.
Junele Tomac poartă pe umeri hlamida experienței, cusută cu ață albă pe vremea lui Petrov, din blănurile lui Nuți Udrea. Nici nu e de mirare că i-a venit numirea pe tavă. Tava era un instrument de luptă politică foarte cunoscut în Epoca de Aur. Pardon, de Golden Blitz.
Cei mai suspicioși dintre traci ar putea privi actuala numire drept un compromis jalnic, menit să aducă PSD înapoi și România ânapoi. Și ar greși, desigur. Numirea ca premier tehnocrat a unui băiat cunoscut pentru colosala-i relevanță politică este fix ce avea nevoie țara, că de patrie nici n-are sens să mai vorbesc. Motivul e simplu și evident: românii sînt nostalgici după vremurile bune de altădată. Dacă nea Nelu s-a retras și nu mai iese din criptă decît după miezul nopții, în visele fanilor lui cei mai înfocați, atunci să apelăm la un tehnocrat de tip nou, născut și crescut în regimul altui Cîrmaci și al altei Elene.