Din fericire, aliații Statelor Unite au aflat în sfârșit care a fost motivul pentru care Donald Trump i-a lăsat cu ochii în soare când a atacat Iranul și nu le-a suflat o vorbă despre ce are de gând. Noroc cu un jurnalist japonez care a reușit să-l enerveze pe președintele american, întrebându-l de ce a făcut asta, răspunsul, la rândul său, fiind foarte direct: pentru că nici japonezii nu i-au întrebat pe americani când au atacat Pearl Harbour. Clar? Nu încercați să demonstrați că militar, politic și istoric intrarea Japoniei în război cu Statele Unite nu are nicio legătură cu relația dintre americani și aliații lor din NATO. Este ca și cum ai încerca să demonstrezi că nu este legătură între paralelismul liniilor de cale ferată și influența gravitațională a lunii asupra mareelor. Mai important este să ne prindem care este mecanismul care îl face pe Trump să gândească asta. NATO pare pentru Trump o entitate mai ostilă decât Rusia, dacă este să analizăm nemulțumirile enunțate de acesta față de alianță, în comparație cu modul pozitiv în care privește el Federația Rusă ca partener de dialog.
Pentru Trump, ziua care a intrat în istorie ca o zi a infamiei – așa cum a catalogat Franklin D. Roosevelt atacul japonez din Pacificul anului 1941 – a devenit o conotație a infamiei aliaților din NATO, care refuză să devină parte a războiului declanșat de el în parteneriat cu Netanyahu. Derivata acestei constatări este neîncrederea în aliați, care ar fi deconspirat decizia Israelului și a Statelor Unite de a ataca Iranul, adică mai direct spus, NATO ar cam fi – în concepția președintelui American – de partea Iranului în acest conflict. Interesant este că ajutorul dat de Rusia Iranului prin informări privind dinamica trupelor americane și a aliaților regionali, inclusiv detalii despre data și modul de atac, cât și suport informațional prin imagini și tehnologie satelitară, pentru a da acuratețe atacurilor iraniene asupra navelor și bazelor americane, nu are nimic deranjant pentru Donald Trump. Ba chiar consideră ajutorul rus pentru Iran drept legitim, iar asta ne aduce în zona lui J.D. Vance, care își anunță vizita în Ungaria pentru a-l susține pe Victor Orban, după ce acesta a blocat sprijinul financiar European pentru Ucraina. Și, ca să fie și mai clar, Vance ne mai zice cu seninătate că americanii sunt mulțumiți că în urma războiului declanșat de Trump în Iran prețurile la gaz sunt mai mari în Europa decât în SUA, iar asta să nu credeți că nu-l încântă foarte tare pe Vladimir Putin.
Supărat cu spume pe aliații din NATO, Trump plusează și trimite mii de soldați americani și nave cu echipament amfibiu, urlând că nici nu are nevoie de aliați, catalogați dealtfel drept lași. Cu alte cuvinte Trump trimite mii de americani într-un conflict direct, cu riscuri uriașe, mai mult pentru a le demonstra celor din NATO că nu are nevoie de ei. Este un act de bravadă care nu ia în calcul decât umilirea aliaților și care ridică și mai mult gradul de risc . În cazul, să zicem, unui succes răsunător al acestei operațiuni militare, nu doar că Administrația Trump va avea autoritatea morală de a declanșa procedura de ieșire din NATO, dar va introduce această alianță la categoria entități ostile, cu risc pentru siguranța SUA. Despre ajutorul dat de ruși Iranului, ignorat până la punctul de a fi acceptat tacit de Donald Trump, ne vorbește chiar atacarea și scufundarea de către Israel a unei nave rusești în Marea Caspică. Vorbim despre o mare interioară ruso – iraniană pe care este realizat transferul de echipamente militare dintre cele două țări, inițial pentru frontul din Ucraina, în prezent pentru cel din Iran.
Ca să instrumenteze Israelul un asemenea atac în Marea Caspică împotriva unei nave rusești este evident că transportul era de natură militară, foarte probabil rachete. O asemenea informație a fost trimisă de israelieni și președintelui Trump, care însă nu are nicio opinie legată de faptul că rușii le oferă iranienilor sprijin logistic direct, destinat inclusiv atacării trupelor de debarcare americane care se îndreaptă la ordinul său spre conflictul din Iran. În schimb Trump se distanțează de strategia lui Netanyahu de a bombarda importantul zăcământ de gaze din Iran, asta poate pentru că spera să pună mâna pe el intact, așa cum s-a întâmplat cu petrolul din Venezuela, sau poate că este deranjat de faptul că israelienii au început să-i atace pe ruși. Și pentru a arunca gaz pe foc, Emanuel Macron a ordonat capturarea unui petrolier din flota fantomă a Rusiei, aroganță ce inflamează și mai tare angoasa președintelui American care constată că, cu cât forează mai tare în conflictul cu Iranul, cu atâta iese la lumină tot mai multă Rusia și tot mai puțin petrol.