Principala armă pe care România o va folosi în campania de apărare în cazul unui atac al Rusiei este secretul. Este drept, avem și scutul antirachetă american, de la Deveselu, mai sunt avioanele NATO de la baza „Mihail Kogălniceanu“, tocmai vom construi o mare bază militară, tot în județul Constanța, pentru trupele americane și, în plus, avem rachete Patriot, blindate Piranha, alte rachete de tip HIMARS, luate tot de la Raytheon, avem 17 avioane F16 vechi-nouțe, luăm fregătuțe… Dar cu tot acest armament, cu toate aceste forțe NATO care se plimbă sau urmează să se plimbe pe șoselele patriei în SUV-uri cu imunitate în caz de accident auto, principala noastră armă care ne va apăra de invazia rusească este secretul.
Parlamentul României nu a ratificat nici măcar un singur tratat internațional conform căruia să fim obligați să cheltuim pentru armată 2% din PIB. Tratatul de aderare la NATO, ratificat de Parlament, nu prevede o astfel de cheltuială pentru statele membre. Dar fostul președinte Traian Băsescu a participat, cândva, la un summit NATO unde s-a discutat despre obligativitatea fiecărui stat membru de a cheltui 2%din PIB pentru apărare. Numai că întrunirea nu s-a soldat cu un act formal, de genul tratat, care să fie semnat de către participanți. Dacă s-ar fi întâmplat așa, atunci tratatul ar fi trebuit ratificat în Parlament, așa cum prevede Constituția. N-a fost, pentru că nici nu există. Există doar o înțelegere a președintelui Iohannis cu partidele parlamentare din 2015, un pact fără valoare de lege, căci n-a fost nici acesta trecut prin Parlament.
Ei bine, banii aceștia, acești 2% din PIB care sunt cheltuiți din 2016 încoace, nici măcar nu mai sunt cheltuiți în mod transparent, toate cheltuielile începând să fie trecute la secret. Și nu sunt neapărat secrete echipamentele achiziționate, cum poate ar fi de așteptat, ci secrete au început să devină sumele cheltuite.
Unele achiziții de armament făcute de către România au fost făcute publice, dar nu din vina părții române, ci din cauză că SUA au o legislație care prevede publicarea tuturor vânzărilor de armament către alte țări. Așa am aflat că vom cumpăra rachete Patriot, la secunde după vizita președintelui Iohannis la Casa Albă, deși în România nu se vorbise nimic despre asta la nivelul opiniei publice.
În fine, prețul rachetelor Patriot a fost dezvăluit tot de către partenerul strategic, Marele Licurici, care ne-a spus că vom da patru miliarde de euro pentru șapte sisteme Patriot.
Prima grijă a ministrului Nicolae Ciucă, atunci când a ajuns în guvern, în noiembrie 2019, a fost să se asigure că ministrul de Finanțe și premierul vor aproba plata ultimelor tranșe pentru aceste rachete. Și ultimele tranșe au fost plătite, deși la acel moment nu primiserăm nici măcar un singur șurub de la Raytheon. După ce inițial ni s-a spus că achiziția a șapte sisteme Patriot ne va costa 3,9 miliarde de euro, în septembrie 2020, când, cu o întârziere de nouă luni, a sosit primul sistem din cele șapte, am aflat că el a costat 910,1 milioane de dolari. Ceea ce duce toată achiziția la nu mai puțin de 6.370.700.000 de euro. Cumva, cu 2,47 de miliarde mai mult.
În februarie 2021, pe când Nicolae Ciucă lupta cu Vlad Voiculescu pentru a ține la secret numele și numărul soacrelor de esențiali vaccinate peste rând în centrele secrete de vaccinare ale armatei, același ministru Ciucă, al armatei, trimitea în Parlament pachetul de legi care prevăd cheltuielile de înzestrare ale armatei pentru 2021. Doar aceste zece programe de înzestrare pentru anul 2021 depășesc 2% din PIB, respectiv 4,76 miliarde de euro.
Problema este că totul a fost trecut la secret, așadar nu știm nici ce se cumpără, nici care este suma exactă și nici ce proceduri de achiziție au avut loc. Finlanda, de exemplu, va achiziționa 64 de avioane de luptă în urma unei licitații la care vor participa cinci companii. România n-a făcut licitație nici pentru avioanele pe care le-a cumpărat la mâna a treia din Portugalia, nici pentru diversele sisteme de rachete achiziționate, nici pentru transportoarele blindate. Singura licitație făcută de România a fost cea pentru fregate și poate de aceea licitația a avut o problemă, pentru că nu a câștigat cine ar fi trebuit.
Cu achiziții de armament care depășesc anul acesta 2% din PIB și cu un buget al armatei care trece și el de 2% din PIB, nu doar că respectăm promisiunea neratificată de Parlament a unui președinte de a cheltui 2% din PIB anual, dar ne apropiem discret și în mare secret de 4% din PIB cheltuiți anual pentru armată.În timp ce nu mai există nici un secret că educația, al cărei buget este stabilit prin lege la 6% din PIB, nu a primit niciodată această sumă, bugetul pe anul acesta fiind de doar 2,5% din PIB.