Când îți alegi meseria de golan, normal e să iei în calcul că te poate urmări miliția la un moment dat. Și că te poate prinde, eventual. Ca să nu te prindă, tu trebuie să te pitești, să te ferești, să folosești instincte care să declanșeze în tine o minimă inteligență animalică. Nu e cazul lui Dani Mocanu.
Când îi mergea bine, trafica fete sau bătea oameni s-a gândit cu mintea lui că cel mai bun lucru ar fi să se înmatriculeze cu niște tatuaje personalizate pe față. În afară de prostie, asta arată și lenea infractorului român, dezobișnuit să fie precaut și să se ferească de brațul scurt al legii. Era ca leul de la gradina zoologică din Berlin, bine hrănit, rânit ca un boier, cu vaccinurile la zi, care n-ar da nici o zi de captivitate în Germania pe o viață liberă, cu alergări zadarnice de zeci de kilometri și pânde pe stomacul gol, în savana africană.
Gras, ras pe cap, cu barbă de jihadist funcționar la sediul central ISIS și mâzgâlit pe frunte și pe obraji, Dani Mocanu s-a ascuns în Napoli ca un elefant după un pom. Și cel mai incompetent carabinier îl putea recunoaște. L-au prins ușor, ca pe un pui de pisică abia fătat, l-au băgat la dubă și îl vor trimite în România, să trândăvească în vreun penitenciar alături de fanii lui.
E trist să vezi cum ni se blegesc interlopii.