Dar dacă…?

(Atenție, text ce poate cuprinde întrebări care pot afecta emoțional)

Cum-necum, hărămălaia iscată de Florin Iordache și de Guvernul Grindeanu s-a suprapus perfect pe sesiunea de examene a studențimii române. Iar asta nu are vreo legătură cu faptul că protestele s-au fâsâit cam în același timp cu începerea vacanței studenților, ci cu faptul că sute de mii de oameni din întreaga țară au învățat dreptul în regim intensiv, de parcă ar fi avut examen a doua zi. Ceea ce e mare lucru. Examenul la constituțional s-a dat în două zile consecutive și a fost picat de unii pe care am fi fost îndreptățiți să-i considerăm tobă de carte. Examinatorul, însăși Curtea Constituțională, s-a uitat pe lucrările scrise ale CSM și Președinției și nu le-a dat notă de trecere. DNA dăduse examen extrem de vocal, dar a preferat să nu lase nimic în scris, mai ales că nu era înscrisă la cursul respectiv. S-a mulțumit cu niște referate și citații trimise pe adresa Guvernului.

În fine, important e că oamenii și-au dat seama că pentru a combate actele guvernanților trebuie să te folosești de legi, căci ele și respectarea lor fac democrația funcțională. Aerele de genul “statul sunt eu”, indiferent din ce corp ar ieși, aparțin altor secole și altor sisteme politice. Important e că oamenii și-au amintit că există o Constituție, că există instituții ale statului, că unele chiar funcționează și că, insistând pentru respectarea legii, respectând legea la rândul tău, ai mari șanse de reușită.

OUG 13 a devenit istorie, parțial s-a înțeles, după aproape o lună, de către ambele părți, că măsurile legislative importante se iau în Parlament și se combat tot acolo, strada fiind ultimul loc unde trebuie să ajungi pentru a face lucrurile să meargă pe drumul cel bun.

De parcă și-ar fi aranjat asta singuri, într-o conspirație pe care au acoperit-o cu teorii funambulești despre alte conspirații, câștigătorii alegerilor din decembrie și, în același timp, pierzătorii manifestațiilor de protest s-au trezit cu o pleașcă pusă pe tavă de curți de apel și judecătorii din diverse colțuri ale țării. Brusc, în plin scandal despre incriminarea și dezincriminarea abuzului în serviciu, judecătorii au început să elibereze sau să achite oameni acuzați de abuz în serviciu pentru că CCR a îngrădit, prin decizia sa de anul trecut, înțelesul mult prea vag și vast al articolului din Codul Penal. Așa se face că avem câțiva acuzați de abuz în serviciu achitați de această acuzație, unul eliberat din închisoare și mulți pesediști urlând că CCR a dezincriminat fapta. În partea cealaltă avem un procuror-șef profund nemulțumit de deciziile judecătorilor și care-și vede amenințate câteva mii de dosare aflate pe rol sau încă în lucru. Susținătorii Guvernului spun că de aia era nevoie de OUG 13, ceilalți nu spun nimic, pentru că, asemeni susținătorilor PSD, n-au înțeles nimic, dar li se pare că și-au luat-o.

Pe scurt, OUG 13 nu rezolva problemele ridicate de decizia din iunie 2016 a CCR, dar nici decizia CCR nu dezincriminează abuzul în serviciu. Scapă, deocamdată, până la punerea articolului din Codul Penal în acord cu decizia CCR, abuzatorii mărunți, cei care au fost înhățați prea ușor de procurori și cei care ar fi fost înhățați prea ușor de procurori în viitorul apropiat. Scapă, până la modificarea legii, doa rcei care n-au respectat hotărâri de guvern sau regulamente interioare ale instituțiilor, nu și cei care au nesocotit o lege sau o ordonanță.

De ce Parlamentul nu a modificat Codul Penal în concordanță cu decizia CCR, în termen de 45 de zile? Pentru că Parlamentul a intrat în vacanță. De ce n-a modificat Guvernul articolul respectiv din CP? Pentru că, spun oameni din fostul guvern, legea de abilitare dată de Parlament nu-i permitea să se atingă de Justiție. Fals. Legea de abilitare reglementează doar ordonanțele de guvern, cele simple. Ordonanțele de urgență ale Guvernului nu au nevoie de o lege de abilitare. Dar asta e altă poveste. Povestea adevărată se naște din întrebarea “Dar dacă…?”.

Dar dacă nimeni, nici Parlament și nici Guvern, n-a avut interesul de a modifica articolul din CP pentru a-l face funcțional? Dacă tuturor le-a convenit să mai respire măcar câteva luni, mai puțin încorsetați de legi? Să spunem că un parlamentar mai cunoscător al legii ar fi încălcat orice altceva decât o lege sau ordonanță. Înainte de decizia CCR, ar fi putut fi acuzat de procurori. După decizia CCR nu mai poate fi acuzat. La fel este și în cazul membrilor Guvernului. Dacă, între iunie 2016 și prezent, guvernanții au încălcat doar hotărâri, decizii ale CSAT, regulamente interne și alte chestii aparent minore, e ca și cum n-ar fi făcut nimic, din punct de vedere al abuzului în serviciu.

Cine, având posibilitatea să-și împletească singur lațul, să-l ungă cu săpun și să-l predea unor procurori, ar fi făcut-o? Nimeni. Ce parlamentar, care ministru? Nici unul.

Cine ar fi vrut să se vadă încătușat și plimbat prin fața camerelor pentru achiziționarea/neachiziționarea unei sculpturi de Brâncuși? Nimeni. Și probabil că nimeni nu va fi acuzat de abuz în serviciu pentru faptele încadrabile la acest articol, dar săvârșite între 15 iunie 2016 și data la care articolul din Codul Penal va fi repus în concordanță cu Constituția.

Așadar, dacă nu doar despre viitorii condamnați a fost vorba în toată hărmălaia asta, ci și despre – sau mai ales despre – cei deja dezincriminați în ultimele opt luni? Oricum, membrii Guvernului Cioloș pot răsufla ceva mai ușurați: pe ei nu-i va putea acuza nimeni de o faptă care, la data unei potențiale înfăptuiri, nu mai era incriminată de lege. Pentru a-i agăța cu ceva, procurorii ar trebui să muncească. Ceea ce, ne dovedesc istoria recentă și numărul prea mare de dosare bazate pe abuzul în serviciu, procurorii nu prea au chef să facă.