Dare de seamă despre judecători

Nu întîmplător Judecătorii fac un capitol din Biblie. Ei împart nu numai dreptatea, ci și nedreptatea. Împart, adică, puterea. O clădesc, o atribuie, o distrug. Fac cu ea ce vor. Cel ce are judecătorii e mai puternic chiar decît cel ce are procurorii. Iar cel ce are procurorii se știe că e cu un cap deasupra lui Dumnezeu.

Puterea asupra judecătorilor izvorăște din filaje, denunțuri și ascultări. Dosarele operative ale judecătorilor sînt pîrghia pe care apasă ofițerii și, prin intermediul lor, politicienii, atunci cînd vor să obțină putere și, uneori, bani.

Să luăm aminte la bilețelele lui Coldea. Era anul 2007, un an după ce fostul procuror comunist Monica Macovei desființase SIPA, serviciul care făcea dosare magistraților. Sub pretextul eliberării Justiției de sub presiune, Macovei a mutat, de fapt, competența șantajului de la securiștii SIPA la securiștii SRI. Arhiva SIPA a fost, chipurile, preluată de Arhivele Naționale, dar, în realitate, materialele de valoare și ofițerii care operau pe ele au ajuns tiptil-tiptil la alte Servicii, în special SRI.

Așa se face că în 2007, cînd Băsescu a fost suspendat și judecătorii Curții Constituționale urmau să se pronunțe pe constituționalitate, generalul Coldea a scos trei dosare din arhivă și a dat democrației un curs nou. Judecătorii Ion Predescu, Nicolae Cochinescu și Aspazia Cojocaru, controlați prin șantaj, prezenți pe bilețelul scris de Coldea și expus public de Geoană, au salvat domnia lui Băsescu, spunînd că faptele comise de președinte „nu constituie grave încălcări ale Constituției“ și creînd, astfel, pretextul moral pentru votul popular care a urmat.

Judecătorii au fost întotdeauna folosiți de securiști și, prin intermediul lor, de politicienii de la vîrful statului, ori de cîte ori păstrarea puterii avea nevoie de corecții prin nedreptate. Procurorii șantajați sau recrutați operau în zona abuzului, iar judecătorii șantajați sau recrutați operau în zona sentințelor strîmbe. Treptat, această industrie bazată pe dosare, interceptare și filaj a sluțit chipul democrației românești, întipărindu-i pe obraz acele trăsături ireparabile pe care numai lepra știe să le sculpteze.

Zilele astea, arhiva SIPA își face iar bagajele. Acum, ceea ce a mai rămas de valoare în dosarele magistraților va lua calea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Scurității, o structură care, în timp, a ajuns suficient de bine infestată de securiști. E o dovadă în plus că au apărut fracții de control în rețeaua securiștilor. Puterea ofițerească nu mai e centrată în palma Serviciului național nominal, ci s-a răspîndit în mai multe tabere și bisericuțe, iar aripile active și cele trecute în rezervă își dispută prada prin intermediul politicienilor.

Trebuie înțeles acum ceea ce tot spunem de trei decenii: Securitatea e un soft. Nu e un hardware, o structură localizată și identificată fizic, ci un cod-sursă care umblă prin structurile statului și ale economiei, distruge programele standard ale societății, algoritmii democrației, libertății și Justiției. E un virus care fură drepturile și banii utilizatorilor și le dă în schimb mari rezerve de ură.

Ca o consolare, există, desigur, și judecători drepți, procurori corecți și ofițeri cinstiți. Numai că ei sînt obligați să privească în altă parte atunci cînd colegii lor sînt împinși în mocirlă. Curajul și demnitatea au ajuns produse de contrabandă, care pot atrage pedepse mari dacă ești prins cu ele asupra ta.