Au mai venit, între timp, alte tragedii. Să ne-o belească neoamenii care cred că, omorînd, își vor impune ei legea. Hai, lighioanelor, marș înapoi, în bezna de unde ați ieșit! Noi, aici, pe continent, vom ieși exact unde vrea mușchii noștri, uneori nord-atlantici: pe terase, la concerte, ba chiar la meciul Franța-Germania, perfect amical, în ciuda dublei manșe de foc disputate în datele de 1914-1918 și 1939-1945. Pe scurt, muiștilor fundamentaliști, nu ne mai încurcați. Muriți! Și nu ne mai țineți din treabă. Noi, de data trecută, am rămas datori cu niște întrebări pentru prietenii noștri din Stradă & Piață. Zicem și noi așa, ca simpli iubitori ai fenomenului…
Vreau o țară ca afară! OK, da’ de unde de afară? În Spania nu-i ca-n Germania, nici în Anglia ca-n Italia – asta ca să vorbim de cele mai tari campionate, desigur, după gustul nostru. Vrei ca-n Franța sau Portugalia? Atunci, de ce nu, ca-n Belgia sau Elveția, cu play-off / play-out, de căcat, ca la noi? Asta-i cioaca, și chiar un catch, cum se zice acum. Tot vrem să fim noi înșine, raportîndu-ne în afară. Doar că, simplist vorbind, neamțu’ nu este tocmai ca spaniolu’ și nici englezu’ ca francezu’. Putem ciuguli de la șmecherii ăștia (că-s chiar șmecheri) ceva expertiză, da’ ne privește doar pe noi dacă reușim să aducem vreo notă particulară, specifică. Sperăm că da, va fi. Altceva decît a fi doar corupții de serviciu ai Europei. Care și ea, Europa, vai de mama ei, FIFA…
Să mai zicem? Nu mai zicem. Ba zicem, fiindcă trăim într-o țară liberă, cît de cît. “Pînă ieri am tăcut, de azi încep să urlu” – așa scria, inspirat momentan, pe o pancartă, în Piață. Noi, la fotbal, sîntem deprinși cu atitudinea asta (scuzați neologismul vechi) maniheistă: ori faci ciocu’ mic, ori urli ca dementu’, cînd crezi că așa nu se mai poate. Băi, nu-i prea simplist? Se va apropia – mai știi? – momentul cînd, între tăcere și urlet, oamenii vor reuși să mai stea și de vorbă. Și să ajungă măcar la un minim numitor comun, visat și de prietenul matematician Nicușor Dan, suporter al lui Dinamo, din păcate, muie Dinamo.
Iar acum, că tot veni vorba de Dinamo, vă repetăm o vorbă aflată, culmea, tocmai de la Cornel Dinu, eternul Colonel. Știți care este secretul faimosului gazon englezesc? E foarte simplu: sapi, pui sămînța, lași iarba să crească, o tunzi. Și tot așa, cîteva sute de ani…
Ceea ce ne-am dori și noi, dragi copii ai Străzii. Hai, că se poate, cu ceva răbdare și multă consecvență. Rusia 2018 și Qatar 2022 sînt niște farse – le bifăm și doar atît. Dar gîndiți-vă responsabil la Mondialul din 2026, oriunde s-ar afla. Dacă nici atunci nu ajungem măcar în semifinale, păi, băi, dragii moșului, înseamnă că degeaba am protestat toată viața. Hai România!
