Fostul premier Ponta nu putea să-și depună mandatul fără să iscălească rapid, din graba bugetarului transformat în fugetar de mînia străzii, decizia de mărire a salariilor profesorilor. Să fie 15% în plus pentru toată lumea, să nu mai fie 1,6 miliarde în buget.
E de mirare că profesorii nu s-au înghesuit să bată clopotele la auzul acestei vești, asta ca să nu mai vorbim de auxiliarii din Educație, care ar fi putut măcar să bată sulița de scut și să urle: „Ave fost Caesar, învins al alegerilor de Imperator”. Inși lipsiți de bun-simț. Aproape că ai zice că programul de salarizare mizerabilă și funcționarea fanariotă a angajărilor au gonit cetățenii agreabili din sistemul de educație. Dar asta nu se poate. E ca și cum ai acuza toate guvernele de competență.
De asemenea, nu e frumos să comentați că mișcarea a fost o lașitate penibilă, din categoria „Iliescu îl iartă pe Cozma de bulău pentru că oricum zboară de la Cotroceni”. Ponta nu e genul laș, care să fugă prin cluburile din Dubai sau prin spitalele din Istanbul cînd se împute treaba prin țară.
E drept, tot pleci din funcție propulsat de un șut popular care risca să se prindă în faldurile unui cur bine hrănit, dar măcar acum poți s-o faci susținînd că te-a durut în, pardon, pînă în ultima clipă, de binele cetățenilor. În plus, curul ăla n-a fost destul ca să acopere revolta a 35.000 de inși, deci nu e chiar atît de mare.
Dar să-l lăsăm pe Ponta. În definitiv, despre morții politici numai de bine. De exemplu, niște sentințe de bine în dosarul aflat la DNA.
Important e că niște oameni se bucură. Se bucură la grămadă, nediferențiat după criterii de profesionalism sau de performanță.
Se bucură profesorii din cele 57 de licee care n-au produs vara asta nici măcar un absolvent de bacalaureat. Se bucură alături de profesorii din cele 42 de licee care au avut promovabilitate 100%. Pentru că merită la fel, și unii, și alții. Ce dacă unii au știut să fie vînt în aripile celor capabili să zboare mai sus și alții doar și-au purtat vînturile pe la oră?
Se bucură învățătoarea Monica Chiorean. S-ar putea să v-o reamintiți drept învățătoarea „Jumătate de creier”, pentru că așa răgea la un puștan din clasa ei. Da, ea se bucură. Se bucură că Judecătoria Cluj-Napoca a condamnat-o la doar cinci luni de pîrnaie. Pe care nu trebuie să le petreacă după gratii dacă are grijă să nu fie înregistrată din nou cînd își umilește elevii. Da, ea se bucură, pentru că ea predă în continuare, pînă cînd o altă instanță va decide definitiv că desfacerea contractului de muncă a fost făcută legal.
Se bucură și Mioara Roșca, profesoara din Victoria filmată în timp ce se juca de-a Cichicean cu un elev în timpul orei. E drept, ea se bucură cu 10% mai puțin vreme de trei luni. Momentan, cam asta e singura sancțiune pentru o karatistă extrem de promițătoare. Și după aia părinții protestează că de ce nu e promovat sportul în școli…
Se bucură directorii și directoarele care au murit de la Revoluție încoace de grija unor regulamente în care tronau uniforma obligatorie și amenzile ilegale, dar au trăit bine-mersi cu ideea ca educația românească devine pe an ce trece o formă fără fond.
Se bucură.
S-ar bucura poate și alții, dar numai dacă măririle astea ar veni cu niște măsuri care să trimită banul public nu la cine trebuie, ci la cine îl merită.