Există în România o specie tot mai numeroasă, cu semnalmente de jurnalist, preot și vînzător de suplimente alimentare. E influencer-ul care trebuie să aibă o opinie despre absolut orice. Nu doar despre orice e important, ci despre orice există. Fenomenul nu e nou, dar a căpătat proporții mistico-digitale. De la tragedii și proteste la pisici, alegeri, nunți regale, meciuri, divorțuri, conflictul israelo-palestinian, retragerea soldaților americani din România sau pensiile speciale ale magistraților, nici un subiect nu poate scăpa neatins de opinia unui om care mănîncă din reacții. Unii au ajuns la un nivel atît de înalt de recunoaștere și încredere încît pot înlocui fără probleme Google, Wikipedia sau orice chat AI.
Marian Godină, de exemplu, băiat simpatic, cu simțul umorului, scriitor, polițist, tată, stand-up comediant, cetățean model, s-a transformat într-un soi de „Justițiar Național al Opiniilor“. Ultima rafală de „Uite cum stă treaba!“ a tras-o cu ocazia disputei „jandarmi vs activiști“, la zece ani de la Colectiv. Nimeni n-a scăpat, de la progresiști și suveraniști pînă la șeful Jandarmeriei. Omul a stat puțin în cumpănă, a analizat situația, a calculat cît de rentabil ar fi dacă ar avea o opinie fermă și a decis că cel mai convenabil e dacă se pune undeva la mijloc și îi ceartă pe toți. Bineînțeles că la scurt timp după ce și-a expus inevitabila părere, ea fost preluată și transformată în știre. Care s-a rostogolit și ea atît de mult încît aproape orice posesor de smartphone din țara asta a putut afla ce a avut de spus Godină despre respectivul caz.
Așa funcționează acum spațiul public românesc. E o orchestră de păreri în care fiecare se simte dator să cînte ceva după ureche, chiar dacă nu știe partitura. Taci, deși te depășește subiectul și bunul-simț te îndeamnă să taci? Devii suspect, ți se șubrezește credibilitatea. Zici „nu știu“? Nu exiști pentru algoritmii care-ți calculează încasările.
Opinia influencer-ului nu trebuie să fie neapărat informată, ci doar promptă și monetizabilă. Și nici el nu trebuie să se simtă vinovat că vrea trafic. Problema e că această industrie a reacțiilor a devenit o mare centrifugă de nimic. Toți se învîrt, se agită, se aprind, dar la sfîrșitul zilei nimeni nu mai știe de la ce s-au certat. Iar tristețea nu e că influencer-ii vorbesc prea mult, ci că lumea îi ascultă prea atent. Sînt oameni pentru care plouă afară doar dacă le spune Dorian Popa, nu dacă îi picură pe cap. Unii nu îndrăznesc să mai aibă păreri pînă nu se documentează în bula influencer-ilor preferați. Pe vremuri, cînd Internetul era departe de noi și existau doar cîteva posturi de TV, auzeai des „e așa pentru că am văzut la televizor“. Astăzi, din ce în ce mai mulți români folosesc influencer-ii drept sursă de informare. Din păcate, mulți dintre ei sînt mai proști decît publicul căruia i se adresează.
M.T.