Îmi povestea o doamnă, imediat după ce Simion câștigase turul 1, că a mers la manichiurista ei să-și facă unghiile. Aici aș vrea să vă zic că, la doamne, coaforul și manichiurista sunt precum la domni service-ul și mecanicul, adică nu e oricum. Te duci mereu în același loc, la același meseriaș, în care ai încredere, unde știi care e treaba. Manichiurista, o tinerică aranjată și volubilă, avea lângă oglindă poza lui Georgescu, un tricolor și o cruce. Patrioată și evlavioasă, manichiurista avea însă o problemă de sănătate, o boală profesională. Lucrând cu tot felul de chimicale și prafuri care fac doamnele frumoase, fata era chinuită de o tuse seacă, care nu mai trecea. Așa că a mers la doctor, o doamnă doctor care își făcea unghiile acasă, în regie proprie. Nu o mai lungesc. Consult, rețetă, farmacie, tratament. Numai că tusea se ținea scai de manichiuristă, așa că intrăm în subiect.
În timp ce întindea gelul de unghii, manichiurista a explicat că doctorița este o imbecilă, care habar nu are de mama ei. Că ea, ca manichiuristă, știe mai multă medicină decât medicii ăștia nenorociți, că alea zece clase ale ei, cu ce știe ea de pe TikTok, fac mai mult decât toată Facultatea de Medicină. A văzut ea pe un site niște pastile, un tratament, a citit niște forumuri. Covid-ul, Statul Paralel, vaccinarea, corupția, poporul, țara, credința, Georgescu. Știu, e un déjà–vu, mecanicul meu îmi explică de fiecare dată când merg cu mașina la revizie că francezii sunt niște idioți, că inginerii ăia și proiectanții ar trebui loviți cu barosul peste mâini, că totul e pe dos și trebuie să desfaci toată mașina ca să scoți filtrul de polen. Băiatul e pornit rău, e ultras într-o galerie și e cam cu Simion, cu frunza de stejar și cu Căpitanul. Așa că, revenind la manichiură, doamna cu pricina a tăcut, de teamă să nu rămână fără unghii și – zic eu – fără degete.
Trebuie totuși să vă dau câteva detalii. Manichiurista are o soră, plecată în Italia de șapte ani. Lucrează la un restaurant, îi este dor de țară, se descurcă greu printre străini. Sora ei, manichiurista, îi trimite din când în când ceva bani, că ea face destul și, chiar dacă viața e nashpa în România, care este o țară distrusă, îi mai rămâne ceva de pe o lună pe alta. Bine, mă, Georgică, tăticule, ce-ai făcut, mă? Te-a bătut ăla cu matematica? Cum mai dai tu turul doi înapoi, cum îi mai rezolvi tu individual pe bezmeticii din țărișoara asta cu oameni frumoși, care și-au pus speranțele în tine că o să-i belești pe globaliști? Cui le lași tu pe surorile astea două? Cât să mai fie medici doctorii ăștia care ne-au vaccinat în pandemie și cunosc meserie mai puțin decât o manichiuristă? Știu, o să-mi dea acum carne multă în frigider suveraniștii învinși, triști și abuzați, care au ratat resetarea. O să mă înjure cohortele înfuriate și o să-mi zică de morți, de răniți, de Soros, o să fiu pe lista neagră, o să fiu acuzat că nu respect poporul, oamenii simpli, patrioți și muncitori. Așa suntem noi, două Românii și un curcubeu apărut pe cer la vot. Într-o Românie, curcubeul a anunțat invazia gheilor, în cealaltă o minune. Și știți care este norocul nostru? Că în ambele nu s-a schimbat nimic: manichiuristele fac unghii și doctorii fac medicină.