După ce ne-a mai făcut o dată mândri că suntem români la Europenele de la Paris, David Popovici s-a întors acasă și a dat declarații la Otopeni. Stârnit de jurnaliști, a amintit că statul, respectiv ANS, are restanțe din 2024 la sportivii de înaltă performanță care trebuiau premiați pentru rezultatele lor excepționale. Și el se numără printre ei. Elegant, fără să acuze direct, stăpânind arta comunicării așa cum 99% dintre politicienii noștri nu sunt capabili să o facă, David le-a transmis celor de sus că viața sportivă e scurtă. Pentru un campion dintr-o disciplină unde nu se aruncă cu bani ca la lăutari, cum e fotbalul, doi ani de întârziere a unei premieri înseamnă stagnarea sau chiar compromiterea carierei. Sunt băieți și fete în țara asta care trebuie să câștige o medalie europeană, mondială sau olimpică pentru a spera la niște bani pe care un fotbalist de la „FC Primăria Voluntari” îi ia în trei luni de stat pe bancă.
Întrebat ce părere are despre această situație, Ilie Bolojan a zis așa: „Atunci când pot fi acordate premii sau bonificaţii pentru sportivii care performează, din bugetele care sunt alocate pentru această destinaţie, întotdeauna s-au făcut aceste alocări”. Elegant și nea Ilie. Cu sensibilitatea unei râșnițe de cafea, în loc să spună că i-a durut în cur și că numai de marii sportivi ai țării nu au ei timp și bani în vremurile astea austere, a dat-o pe alocări, bugete și scheme de finanțare. Putea fi necruțător, cum a fost cu bursele elevilor și indemnizațiile persoanelor cu dizabilități, să le bată obrazul că s-au trezit să fie campioni internaționali într-un moment prost pentru economia țării. Bine că nu i-a amenințat că le ia taxă de șmecherie, pentru că scrie România pe echipamentele lor și că au privilegiul să reprezinte țara fără să dea niciun ban pentru o asemenea onoare. Cu declarația asta, s-a dus și ultima fărâmă de încredere pe care o mai aveam în nea Ilie. Așa bivol trist, încruntat și cu mintea încremenită între urechi, la locul de muncă, rar am mai văzut.