Două-trei turturele care s-au strecurat în ultima ședință a CEx-ului PSD, respectînd distanțarea socială, s-au grăbit să ajungă în zonele aglomerate ale țării pentru a răspîndi vestea: chiar dacă mai multe organizații județene au cerut amînarea alegerilor locale și parlamentare, Marcel Ciolacu a adoptat poziția gînditorului profund, după care a ieșit public și a anunțat că PSD nu cere amînarea alegerilor. Aceleași turturele, intrigate de informațiile contradictorii, au încercat un sondaj ad-hoc prin organizații și le-a ieșit că, deși oficial n-are nicio șansă, Eugen Orlando Teodorovici ar putea fi noul președinte al PSD, ales la congresul pe care Ciolacu îl vrea pe 22 august.
Ciolacu, pe de altă parte, este convins că are în mînă suficiente voturi pentru a nu avea emoții. Și, mai mult, are sprijinul total al adevăraților conducători ai PNL, pe care-i consultă și care-l consultă frecvent. Aceștia, începînd cu cel mare și mut și terminînd cu cel important și discret, i-au promis că principalii contestatari din partid vor avea cîteva surprize în caz că nu se dau pe brazdă. Genul acela de surprize pe care Traian Băsescu, de exemplu, le făcea din plin atît adversarilor, cît și amicilor. Ciolacu n-ar trebui să facă mare lucru: să meargă alături de deciziile prezidențiale atunci cînd e cazul, să nu insiste pentru creșterea propriului partid în opțiunile de vot și, la o adică, atunci cînd i se va face un semn discret, să dea jos guvernul, ca să ia povara guvernării de pe umerii greu încercați ai lui Orban.
Ciolacu ar fi mulțumit să conducă un partid mai mic, mai discret, mai dispus la compromisuri, dar să o facă din libertate, pentru că simte că aura de martir nu-l prinde. Cît despre Teodorovici, s-au lămurit turturelele, ar avea șanse dacă ar și candida, ceea ce, pînă la urmă, nu e absolut deloc sigur.
