Știu, vor sări imediat niște oameni frumoși, unii dintre ei cu ochii albaștri, care vor spune: dar ce te interesează pe tine, pârlitule, de ce n-a funcționat până de curând Justiția? Și de ce ar fi important să spunem motivele pentru care ea merge bine acum? Nu e important că acum merge? Hai s-o lăsăm așa! Dar de ce s-o lăsăm așa, oameni frumoși și cu ochii albaștri? Ne e teamă să nu o deochiem sau de ce?
Eu, unul, ca jurnalist scriitor de anchete, m-am lovit timp de 15 ani de refuzul Justiției de a-și face treaba. Și am scris despre asta de mi-a venit rău. Ani întregi, găștile care violau cu perversiuni bugetele locale își numeau oamenii în instituții, pentru a-și face treaba în voie. Procurorii au fost, până în urmă cu doi-trei ani, paznicii hoților. Protectorii lor. Nu e important să știm asta? Ba cred că e foarte important. Fiscul, Justiția, serviciile de informații, instituții vitale într-o democrație, nu au funcționat pentru că țineau de șase la furat.
26 de anchete despre Liviu Luca,
atât am scris în perioada 2003-2013. Atâtea am identificat după un sumar inventar al colecției. Zece ani. Au fost zeci, dacă nu chiar sute de pagini de ziar, pe diverse furăciuni care-l implicau pe sindicalistul Luca. Cel mai mare sindicalist din lume, cum îl alintam noi, la ziar.
Am scris despre cum se furau banii sindicaliștilor Petrom prin fotbal și prin alte sporturi, cum au fost furați oamenii din sindicat de Luca și de Vântu, cum a fost delapidat Petromservice, cum se scoteau bani cu milioanele de euro din tot felul de asociații ale sindicatelor, cum și-a construit Vântu imperiul mediatic furând pur și simplu banii sindicaliștilor Petrom prin intermediul lui Luca. Despre cum și-a păstrat Luca puterea în fruntea sindicatelor, mituindu-și sau șantajându-și adversarii. Despre cum și-a construit Luca, la Petrom și Petromservice, un serviciu de informații, format din foști angajați ai structurilor de informații. Acuzație gravă, probată cu nume și cu scheme. Degeaba. Și am scris despre cum foloseau acești oameni accesul pe care încă-l aveau în acele instituții pentru a bloca orice eventual atac sau dosar la Luca. Am scris despre finanțarea unor oameni politici de către Luca, în schimbul promovării propriilor interese. Despre finanțarea presei pentru oprirea unor anchete. Multe, foarte multe subiecte care n-au stârnit aproape deloc, la vremea respectivă, atenția instituțiilor statului.
Despre delapidarea Petromservice și domeniul de la Păulești,
dar și despre domeniul de la Vărbila, de unde a plecat, de altfel, dosarul ăsta, am scris pentru prima dată în 2007. Cu probe clare, având informații că oamenii angajați la Petromservice lucrează la casa lui Luca, iar materialele de construcții sunt toate cumpărate pe Petromservice. Efectul? Zero. În 2009, am aflat pe surse că dosarul Petromservice este complet, trebuie doar trimis în judecată, însă este blocat la București. Am scris asta, dar degeaba. Nu s-a întâmplat nimic. Forța sindicalistului era încă prea mare pentru ca Justiția să se pună în mișcare. Știu zeci de jurnaliști, în țară, care au avut, cu dezvăluirile lor, aceleași probleme. Mulți încă le mai au, acolo unde sistemul încă funcționează.
Acum, după aproape zece ani de la primele rânduri scrise despre delapidarea Petromservice, după câteva procese pe care le-am câștigat cu Luca și echipa lui de avocați, sindicalistul este chemat să dea socoteală.
De ce a stat acest dosar atâta timp într-un sertar, deși era complet încă de acum nouă ani? De ce a fost Luca protejat atâta timp de Justiția din România? Răspunsul e simplu: asta era protecția oferită de sistem. Atâta vreme cât erai parte a sistemului, primeai acest tip de protecție. Iar Luca s-a bucurat de această protecție pentru că a știut mereu să-și infiltreze oameni în sistem. Oameni pe care îi are și acum, pe care îi coordonează și acum, oameni care-i reprezintă interesele și acționează pentru a-i atenua căderea sindicalistului. Și ce cădere atenuată va avea… Practic, Luca e în acest moment ca un tip care a fost împins de la etajul 38 al unei clădiri în flăcări și scapă cu câteva zgârieturi, pentru că jos, unde mii de oameni ai sistemului care arde acum își întind creierii pe asfalt, marele sindicalist are o plasă de siguranță, întinsă cu atenție de ciracii lui, din interiorul noului sistem care conduce România și care a pus în mișcare Justiția.
Ca să nu îi agit pe oamenii frumoși
de prin diverse sisteme, inclusiv din cel de presă, mai mult decât e cazul, o să vă spun răspunsul la prima întrebare din titlu: Justiția n-a funcționat până acum vreo doi-trei ani pentru că din sistemul care a condus România până de curând făcea parte și lipsa de reacție a Justiției. Justiția, mai exact non-combatul ei, era parte a sistemului care și-a făcut de cap pe-aici. Cu largul concurs al nostru, al tuturor, să ne înțelegem. În loc să luptăm cu sistemul, am făcut ce știm noi, românii, mai bine: ne-am adaptat să funcționăm în interiorul lui, cu regulile impuse de el. Dar-ar naiba în el de comunism, că ne-a distrus toate reflexele!
Sistemul era destul de simplu: mafia se organiza în sediile de partid. Acolo se strângeau banii și se împărțeau funcțiile. Cine cotiza la acest sistem era, pe de o parte, beneficiarul banului public, prin contracte legale, semnate în urma unor licitații măsluite, iar pe de altă parte beneficia de protecție din partea instituțiilor statului. De la Serviciul Român de Informații și până la ultimul procuror de la țară, toată lumea era parte a sistemului. Inclusiv presa.
Nu-i vedeți pe cei prinși în ofsaid, ce reacții au atunci când sunt aduși la declarații? ”Așa era sistemul, așa mergeau lucrurile. Eu luam de acolo, opream o parte pentru mine, restul dădeam la partid sau lui X și Y. Așa se făcea!”
Și sistemul ăsta a funcționat perfect, până de curând. Oricine i se opunea o pățea sau, dacă varianta asta nu mergea, era lăsat să urle aiurea, până când celorlalți le părea dement. Eu am pățit asta, cu Liviu Luca. Amenințări, încercări de intimidare, strangularea surselor de venit, procese lungi și costisitoare. La naiba, Luca se credea atât de puternic, încât m-a chemat la tribunal pentru o caricatură apărută în ziar, în care se insinua că el ar trebui să dea socoteală la DNA pentru faptele sale.
Iar acum ar trebui să fiu mulțumit? Că din afacerile ilegale de sute de milioane, de miliarde de euro, Luca va fi acuzat că și-a decontat pe Petromservice ditamai domeniul, într-o comună de lângă Ploiești?
Asta ar trebui să fac, să aplaud Justiția?