Nu m-am uitat la Eurovision și nici nu cunosc pe cineva care să o fi făcut. Pentru că nu am în cercul meu social oameni atît de anoști și de bătrîni încît să n-aibă nimic mai interesant de făcut sîmbătă seara decît să vadă un concurs de muzică ușoară. Și nici măcar nu e unul serios. Că se votează politic. Și dacă aș reprezenta eu România rîgîind în microfon, tot mi-ar da ungurii și moldovenii niște puncte. Ca să le dăm și noi lor.
Acestea fiind spuse, am ascultat melodia cîntărețului nostru cu nume predestinat: Cezar Ouatu. Am ascultat-o și am rîs de mi-a ieșit lapte pe nas cînd a început să se pițigăiască de parcă și-ar fi prins ouăle în menghină. Nimeni nu o să asculte melodia aia cînd o să meargă cu mașina. Nu o să existe niciodată nicăieri o petrecere la care DJ-ul să bage Cezar Ouatu și toată lumea să se ridice în picioare ca să îndoaie covorul. Nici un om nu o să facă sex pe vocea lui Cezar Ouatu, în afară de el însuși. E doar umor ce se întîmplă acolo. Un sunet anormal la care te pufnește rîsul.
Singurul motiv pentru care a ajuns în finală e instinctul de troll al omului. Nu contează că e un concurs de cîntat. Oamenii au rîs cînd au văzut vampirul castrat în rochie cum cîntă despre dragoste, care e sus ca un munte pe cer, și au vrut să-l mai vadă o dată. Nu ca pe o melodie bună pe care o asculți de 20 de ori. Ca pe o glumă bună la care poți să rîzi și a doua oară. L-au votat pentru valoarea de șoc. E distractiv să fii șocat. Și toți telespectatorii au fost șocați de cît de penibil și sinistru e omul: fața, rochia, vocea, atitudinea detașată, de parcă nici măcar nu bănuiește ridicolul în care se scaldă. Acolo e umorul, și pentru umor a fost votat. Sigur, nu ăsta era scopul concursului. Dar e un concurs anost. Oamenii nu vor muzică, vor distracție. Vor să vadă păcălici ciudați făcînd lucruri ciudate. Dacă Ouatu putea să jongleze cu drujbe în timp ce se pițigăia penibil pe dubstep ar fi cîștigat direct.
Sigur, nu e un act artistic. La fel cum nici femeia cu barbă și nici piticul care țopăie nu sînt acte artistice. Circul e o nevoie primară a omului. Iar Ouatu trebuie să înțeleagă că nu l-a aplaudat și nu l-a votat nimeni pentru performanță. A fost aplaudat cum aplauzi un jder care merge pe bicicletă. Mai ales dacă jderul e bărbierit pe piept, poartă rochie și cîntă ca o dameză opărită. Așa ceva nu vezi în fiecare zi. Normal că aplauzi.
77 de vizualizări
Articolul e bun si loveste unde trebuie. Pentru cei ce va dati culti cu „se vede ca n-ai ascultat un contratenor” am o veste proasta: nu trebuie sa asculti unul ca sa-ti dai seama ca melodia e sub orice critica. Ce ma irita mai mult decat vocea pitigaiata a respectivului e atitudinea lui de „you hurt my feeling” si de victima a occidentului corupt. De asta nu iesim din cacat, ca ne place enorm sa ne promovam mediocritati si sa ne plangem apoi ca nu sunt recunoscute ca valori.