Mulți români s-au vaccinat, dar și mai mulți au preferat să nu se vaccineze. O majoritate tăcută și circumspectă, pe care noi, vaccinații, o privim ca pe ceva străin. Totuși, antivacciniștii funcționează la fel ca noi și sunt, poate, la fel de raționali. Iată ce-i mână în luptă – și când zic luptă mă refer la războiul lor cu medicina modernă:
1) N-au încredere. Le cere să se vaccineze un stat care n-a reușit să le câștige încrederea în ultimii 30 de ani. În plus, campania de vaccinare e ușor de pus în termenii unei conspirații, ai unei capcane care-i vizează: vaccinul e gratis, Guvernul te tot trage de mânecă să te vaccinezi, sigur e ceva acolo.
2) Se tem de eventuale consecințe negative. Există cazuri extrem de improbabile în care vaccinul are efecte adverse. Evident, orice substanță de pe lumea asta are efecte adverse, doar că e greu să vezi lucrurile în perspectivă. Discuția e acum despre vaccin și, odată ce-ai intrat în gaura de iepure a efectelor secundare anecdotice, nimic nu te mai poate ajuta să vezi că la fel poți să spui cam despre orice medicament pe care l-ai luat sau o să-l iei vreodată.
3) Din comoditate. Pentru unii, COVID-19 s-a întâmplat să aibă simptomele ușoare ale unei răceli. Nimic care să fie luat în serios, nimic care să te determine să faci un drum până la centrul de vaccinare sau măcar să te interesezi unde găsești un astfel de centru. Ei sunt, poate, cei mai inofensivi antivacciniști, pentru că ceea ce-i mână în luptă e lenea. Poți ușor să-i faci să se vaccineze dacă le arăți că, neimunizându-se, aleargă mai mult.
4) Vaccinul are niște particularități legate de utilitate și administrare. Nu e ca un medicament, pe care-l iei pentru a combate acum niște simptome pe care le ai deja. În cazul vaccinului, lipsește afecțiunea acută din prezent, deci nu prea există o motivație imediată. Apelezi la nurofen pentru că te doare măseaua și vrei să scapi de durerea aia enervantă, nici nu te mai interesează efectele adverse ale medicamentului, ai face orice să nu te mai doară. Cu vaccinul, în schimb, pare cumva că te legi la cap fără să te doară. În plus, beneficiile promise ale vaccinului sunt undeva în viitor. Rămâi de aici cu impresia că vaccinul operează niște schimbări ireversibile, pe termen lung, asupra corpului tău. Felul în care se administrează și acționează vaccinul nu e foarte prietenos, deci, cu intuițiile noastre legate de riscuri.
5) Din inerție. Convingerile se schimbă greu. E o naivitate să crezi că, odată ce ți s-au adus dovezi empirice concludente, o să-ți schimbe părerea despre un subiect. Între timp, părerea aia a ajuns să facă parte din tine, s-a încârligat cu alte convingeri și a țesut cu ele pânza complexă a identității tale. Nu e prea ușor să renunți la ea, doar pentru că tot apar dovezi care spun că e falsă. În plus, mai sunt la mijloc și relațiile cu alți oameni. Odată ce-ai spus că X, te-ai plasat într-o tabără din care e mai greu să ieși. Unii oameni au ajuns să te admire pentru ce-ai spus, alții să te disprețuiască. Nu vrei ca pe unii să-i dezamăgești, iar pe ceilalți să-i faci să te disprețuiască și mai tare. („Ce faci, mă, te-ai sucit acum? Deci recunoști că ai fost prost.“) Oamenii n-au evoluat ca să identifice cu acuratețe adevărul, ci ca să trăiască în comunități alături de alți oameni. Cunoașterea adevărului e doar un produs secundar și vine ca urmare a traiului în comunitate, e un efort colectiv.