Nu știu dacă v-ați pus vreodată întrebarea din titlu, dar oricum au făcut-o niște cercetători de la University of California-Davis. Au început cu zebrele. N-au fost primii, multă vreme s-a crezut că dungile sînt acolo pentru a-i confuza pe lei, care le vînează cu foarte mult entuziasm. Cu un soi de camuflaj din ăsta alb-gri-negru erau vopsite și vasele de război și îi confuzau teribil pe inamici. Dar nu, dungile alb-negre ale zebrelor nu sînt camuflaj împotriva carnivorelor mari. Leii sînt, întîmplător, al naibii de buni la prins zebre, dungile nu-i prea încurcă. Adevăratul motiv pare a fi, de fapt, că dungile le feresc pe zebre de gîzele transportatoare de boli din savana africană.
Oricît de ciudat pare, gîzele aterizează mai greu pe dungi, iar lățimea benzilor zebrelor pare optimă pentru a împiedica “azebrizarea”. De altfel, dungile sînt mai înguste pe picioare și pe cap (deci mai eficiente), pentru că astea sînt zonele cele mai atractive pentru gîzele-vampir. Plus că sînt cele mai apropiate de pămînt (capul, în timpul mesei), deci și neînaripatele pot avea acces la vasele de sînge.
Un an mai tîrziu, aceeași echipă s-a luat și de costumația urșilor panda. Că de ce au ei ochii, pantaloni și topuri negre, iar restul corpului alb? Răspunsul a fost parțial surprinzător: camuflaj și comunicare. Camuflajul e din cauza meniului destul de plictisitor. Bambus. Punct. Pentru că bambusul nu se pretează la stocare-ca-grăsime, ca să permită hibernarea, panzii trebuie să călătorească tot anul căutînd bambuși, și pentru că ajung o bună bucată de timp să se ascundă în zăpadă, sînt în mare parte albi. Membrele sînt negre pentru că trebuie să se ascundă și în zone umbroase. Pe de altă parte, petele negre de la ochi au cu totul altă explicație. Auziți aici: ele au rolul de a transmite o avertizare, de a-i convinge pe dușmani de ferocitatea urșilor panda. Da-da, nu credeți? Ia uite ce feroce e ăsta micu’
