Cristian Teodorescu crede că, dacă va dispărea TVR Cultural, va muri cultura. Nu zic nu, da’ mă mai gîndesc. Cred că România nu are atîta cultură la purtător cît să asigure, zilnic, 16 ore de emisie. Că nu există neam, nici să dai cu tunul. Dar astea-s vorbe.
Prin urmare, turcu’ plăteşte, cum spune Cristian Teodorescu, oalele sparte. Dar, dacă plăteşte, ce plăteşte? Păi, lucrurile-s mai complicate. TVR Cultural se învîrte în jurul cifrei de 0,1 audienţă. Nu 0,5, nici 0,2, cantităţi respectabile. Şi nu tot timpul, ci numai la vîrf de audienţă. Dintre apărătorii Culturalului nu am izbutit să descopăr inşi care să se uite măcar o dată pe zi la el. Ceea ce le place e un film, un documentar, un concert, o măslină, de regulă, străine. Dar emisiunile în regie proprie? Aici, apărătorii cad pe gînduri, deşi ştiu sigur că s-au uitat la ceva anume, frumos, elegant şi nedefinit. Concluzia e că, atunci cînd a fost creat, postul era mai larg decît insul pe care urma să-l îmbrace. La fel a fost cu TVR 2, gîndit să se adreseze tineretului urban, posesor de bacalaureat. Ah, dacă bacalaureatul n-ar fi fost un moft rezolvat înainte de examen cu un peşcheş pur românesc!
Prin urmare, avem două posturi croite pe măsura XXL, pentru un personaj virtual şi enigmatic, cu burta lipită de şira spinării. De aceea, nu înţeleg de ce e o tragedie că se reunesc două canale cu rating mai mic pentru a genera conţinut mai mare. Abia aici are dreptate Cristian Teodorescu. Pentru că noi toţi ştim cum merg, de fapt, lucrurile în televiziune. Tata-mpinge şi eu trag. Iar banii vin de la contribuabil, dracu’ să-l ia de scîrţar! Dar pe TVR 3 cui îl lăsaţi? Viitorimii?